S-a scris mult despre viata episcopului martir Anton Durcovici, intrat pe 17 mai 2014, de ziua nasterii sale, în rândul sfintilor. Volumele, studiile si articolele ce-i sunt consacrate, între care Cornel Cadar -”Anton Durcovici: arestarea, ancheta, închisoarea, moartea si înmormântarea” sau Fabian Dobos – “Viata episcopului Anton Durcovici, martir al Bisericii catolice din România”, impresioneaza prin stralucitul exemplu de demnitate si sacrificiu pe care l-a dat parintele Durcovici pâna în ultima clipa. La baza întocmirii acestor pagini si a articolului ce vi-l prezentam stau marturiile celor care l-au cunoscut – unii chiar au stat cu el în închisoare – si numeroasele documente din arhiva CNSAS.
“La 26 iunie (1949 – n. red.) a fost Mirul în Parohia Popesti-Leordeni (Bucuresti). …A venit episcopul Durcovici de la Iasi sa administreze Mirul…La ora sapte a venit Jakobek, soferul arhiepiscopului, si i-a comunicat ca palatul este înconjurat de oamenii Securitatii, iar masina n-are voie sa paraseasca locul. Parohului din Popesti i s-a spus ca Securitatea împiedica venirea episcopului. Si la Popesti au fost observate persoane suspecte în jurul bisericii. Preotul Vasile Begu a venit cu un taxi la Palatul Episcopal si a rugat pe episcopul Durcovici sa vina si sa administreze sfântul Mir, pentru ca în biserica asteapta 650 de tineri…Durcovici a hotârât sa mearga, desi era un pericol mare. A luat cu el pe profesorul de teologie Friedrich Rafael…Au iesit din Palat, au trecut prin fata Catedralei si s-au urcat într-un tramvai care i-a dus pâna la ultima statie, lânga cimitirul Bellu. De acolo au vrut sa mearga doi kilometri pe jos. Când au ajuns în câmp liber, a venit o masina din urma, au sarit trei securisti care l-au fortat pe episcopul Durcovici sa urce. Preotul Friedrich a vrut sa-l apere. Un securist l-a lovit cu o manivela de fier în cap si l-a aruncat în masina. Astfel a disparut episcopul Durcovici…” jurnalul