De mai bine de un sfert de secol, în aproape fiecare dupa-amiaza de decembrie, pâna în Ajun, zeci de copii din comuna brasoveana Halchiu se aduna, pentru o ora, doua, la biserica. Fiecare are în mâna un caietel cu versuri – colindele pe care le vor cânta la concertul de Craciun din biserica si cu care vor umbla apoi din poarta-n poarta, prin tot satul. Când s-au strâns toti, apare si parintele Nicolae Goja.
“Nu se mai colinda. Pur si simplu se pierduse traditia colindatului, din cauza educatiei comuniste si influentei mediului urban. Oamenii s-au însingurat, s-au înstrainat unii de ceilalti si nu se mai colindau. Probabil ca în cercuri mai mici, de prieteni, rude, se mai colindau între ei, dar obiceiul de a merge în tot satul la colindat disparuse. Si nu mai stiau nici colindele, foarte putini daca mai erau în stare sa cânte un colind sau doua, de la cap la coada”. Când supararea si tristetea s-au mai risipit, a înteles ca, pe lânga îndatoririle duhovnicesti de fiecare zi, îl mai asteapta si altceva, la fel de important: readucerea la viata a datinilor uitate, “care aduc atâta bucurie si colindatorilor, dar si celor colindati”. “Dar nu bucuria de a sarbatori Craciunul doar prin petrecere, îndopându-te cu cârnati si toate cele ale porcului, cum se întâmpla pe vremea aceea, ci marea bucurie de a sarbatori Nasterea Domnului cu gândul la marturia dragostei lui Dumnezeu fata de noi, oamenii.”