Site icon Tfm Portal – Stiri, Articole, Felicitari

Rochia de mireasa

“Majoritatea oamenilor din satele noastre erau cio­bani. Stateau mai mult sus, în munte, la stâna, decât aca­sa. Se credea despre ei ca au puteri supranaturale, fiind­ca stateau mai aproape de cer decât de pamânt. Ca vor­besc cu copacii si pietrele, ca au legaturi cu lumea de din­colo si ca pot alunga furtu­na si fulgerele, rostind descân­tece stiute numai de ei. Stiau si multe leacuri stravechi, bu­ne deopotriva pentru oameni si animale, pe care le vindecau singuri, de orice boli”.

Cu o saptamâna înainte de Ajunul Craciunului, de exemplu, dobarul satului iesea pe ulita mare, batea toba si striga de se auzea pâna-n cer: «Nu uitati! Se naste Hristos! Lasati-l sa va intre în ograda!», si oame­nii ieseau în usile caselor, cu lumânari aprinse în mâini. În satele cele mai izolate, copiii mergeau din casa în casa si colindau. Si apoi, în noaptea Nasterii Dom­nului, mergeam cu totii la cimitir, sa nu ne lasam mortii sin­guri. Asta se întâmpla unde existau cimitire, pentru ca în satele de pe crestele muntilor, unde nu erau nici bi­serici, nici preoti, vlahii îsi îngropau mortii în curtea casei, cât mai aproape de temelia ei”.

Si mai aveau vlahii un obicei de Craciun, a carui semnificatie s-a pierdut. În prima seara dupa încheierea postului, gateau o supa simbolica, în care pu­neau toate bucatele aflate prin casa, binecuvântate înainte printr-o rugaciune pe care o spunea capul fami­liei. Era o supa de multumire pentru darurile lui Dum­nezeu.
“La începutul cinei, se spunea «Tatal nostru», apoi toata familia mânca acea supa, care se punea în mij­locul mesei, într-un blid de pamânt. A doua zi, de Cra­ciun, se mânca traditional, inclusiv bucate din carne, desi carnea era rara la vlahi. Se punea pe masa numai la marile sarbatori si la nunti. În restul timpului, de baza erau malaiul, cartofii si lintea, lucruri atât de simple, dar din care bunica stia sa faca minuni”. formula as

Exit mobile version