În raza localitatii Baile Olanesti, dupa parcurgerea unui drum înca anevoios, pelerinul se poate bucura de pitorescul duhovnicesc al Schitului Pahomie, cu hramul „Sfântul Ilie“, la poalele sale având „Izvorul Frumos“. Trecutul acestui asezamânt se pierde în negura istoriei. Traditia spune ca ar fi fost ridicat de un monah Pahomie si un Sava Haiducul. Dupa unele surse ar rezulta ca prima constructie, probabil de lemn, ar fi fost ridicata pe la 1520 de catre ctitorul Manastirii Bistrita, boierul Barbu Craiovescu, care îsi luase legamântul monahicesc cu numele de Pahomie.
Pe la 1509, prigonit fiind de voievodul Mihnea cel Rau, care îi distrusese impozanta ctitorie, calugarul de vita boiereasca Pahomie ar fi gasit adapost în preajma „Izvorului Frumos“, în pribegia sa spre Sibiu. O alta varianta ar fi de pe la 1684, când probabil un alt calugar Pahomie, în amintirea marelui ctitor, si-ar fi pus amprenta asupra existentei acestui mic asezamânt. În vremea aceea, viitorul domnitor Constantin Brâncoveanu a refacut Manastirea Bistrita a înaintasilor sai, prilej în care ar fi fost zidit din temelie Schitul Pahomie, a carui arhitectura este specifica secolului al XVII-lea. Lacasul este construit sub o stânca, asa cum întâlnim la Namaestii Muscelului, având numai doua încaperi, altar si naos, cu o intrare formata din coloane. Un secol mai târziu, schitul este mentionat în documente cu numele de „Izvorul Frumos“.lumina