Povestea mea începe în primavara anului 2009, când fata mea, studenta în anul I, de nici 20 de ani (îi împlinea pe 25 aprilie), a fost operata în ziua de Bunavestire, pe 25 martie, de chist ovarian. Doamna doctor care a operat-o mi-a spus sa nu-mi fac niciun fel de griji, ca dânsa operase zeci de fete tinere cu chisturi ovariene. Într-adevar, operatia a decurs bine si fara probleme, dar din cauza marimii respectivului chist, unul dintre ovare a fost înlaturat, trimitându-se probe la laboratorul de histopatologie. Rezultatul avea sa îngrozeasca pe toti cei din jur: cancer ovarian! Primeam aceasta veste la trei luni de la decesul mamei mele, în decembrie 2008. Ce a fost în sufletul meu la aflarea îngrozitorului diagnostic? Durere, revolta, deznadejde, descurajare, multe, multe lacrimi. Când doamna doctor de la histopatologie mi-a dat rezultatul, mi-a spus urmatoarele: “Mergeti în prima biserica, aprindeti o lumânare si multumiti bunului Dumnezeu ca fata a ajuns pe masa de operatie la timp”.
Am facut rost imediat de Acatistul Sfântului Nectarie si am început rugaciunea (aproape neîncetat – zi si noapte). Odata cu rugaciunea (pe care o spuneam, indiferent unde ma aflam: la serviciu, pe strada, în autobuz sau acasa, unde era mai intensa si cu multe lacrimi curgând fara încetare) am mers la un duhovnic si am facut prima spovedanie curata si am început sa tin toate posturile. Icoana Sfântului Nectarie, pe care nu am gasit-o în orasul meu, am achizitionat-o mai târziu, de la Mânastirea Radu Voda din Bucuresti. Dupa operatie, fata mea a trebuit sa fie luata în evidenta la sectia de oncologie si, implicit, sa înceapa chimioterapia (toate astea se-ntâmplau în Saptamâna Mare), dar se pare ca Dumnezeu a avut alte planuri cu noi. Ca sa fim siguri ca acesta era diagnosticul corect, am luat lamelele de la laboratorul din Constanta, pentru a fi lucrate si la Institutul Oncologic din Cluj Napoca, ulterior ducându-le si la alte trei spitale din Bucuresti: Polizu, “Victor Babes” si Fundeni. Specialistii din Cluj, în urma rezultatului, au spus ca este necesara o a doua interventie chirurgicala. Pentru ca nu cunosteam pe nimeni în Cluj, ne-am hotarât s-o operam în Bucuresti, la Fundeni. Copilul meu a ramas în spital, iar eu a trebuit sa ma reîntorc la serviciu. Nu dupa mult timp, bunul Dumnezeu a facut sa pot ajunge si eu lânga ea, caci pâna atunci îi fusese aproape doar tatal ei. Pentru ca bunul Dumnezeu ne-a adus una lânga cealalta, în momentele cumplite prin care treceam, nu am stat pe gânduri, si pasii ni s-au îndreptat spre Mânastirea Radu Voda, unde se gasesc moastele Sfântului Nectarie. Formula as