Sfântul Nectarie a mai împlinit un miracol: o tânara de 21 de ani a învins cancerul

Povestea mea începe în primavara anului 2009, când fata mea, studenta în anul I, de nici 20 de ani (îi împlinea pe 25 aprilie), a fost operata în ziua de Buna­vestire, pe 25 martie, de chist ovarian. Doamna doctor care a operat-o mi-a spus sa nu-mi fac niciun fel de griji, ca dânsa operase zeci de fete tinere cu chisturi ovariene. Într-adevar, operatia a decurs bine si fara pro­bleme, dar din cauza marimii respectivului chist, unul dintre ovare a fost înlaturat, trimitându-se probe la laboratorul de histopatologie. Rezultatul avea sa îngrozeasca pe toti cei din jur: cancer ovarian! Primeam aceasta veste la trei luni de la dece­sul mamei mele, în decembrie 2008. Ce a fost în sufletul meu la aflarea îngrozitorului diag­nos­tic? Durere, revolta, deznadejde, des­curajare, multe, multe lacrimi. Când doamna doctor de la histopatologie mi-a dat rezultatul, mi-a spus urmatoarele: “Mergeti în prima biserica, aprin­deti o lumânare si multumiti bunului Dumnezeu ca fata a ajuns pe masa de operatie la timp”.

Am facut rost ime­diat de Acatis­tul Sfântului Nec­tarie si am în­ce­put rugaciunea (aproape ne­în­­cetat – zi si noapte). Odata cu rugaciunea (pe care o spu­neam, indiferent unde ma aflam: la ser­viciu, pe strada, în autobuz sau acasa, unde era mai intensa si cu multe lacrimi curgând fara în­ce­­tare) am mers la un duhovnic si am facut prima spovedanie cura­ta si am început sa tin toate pos­turile. Icoana Sfântu­lui Nectarie, pe care nu am gasit-o în orasul meu, am achizitionat-o mai târziu, de la Mâ­nastirea Radu Voda din Bucuresti. Dupa operatie, fata mea a trebuit sa fie luata în evidenta la sectia de oncologie si, implicit, sa înceapa chimioterapia (toate astea se-ntâm­plau în Sap­tamâna Mare), dar se pare ca Dumnezeu a avut alte pla­nuri cu noi. Ca sa fim siguri ca acesta era diagnosticul corect, am luat lamelele de la laboratorul din Con­stanta, pentru a fi lucrate si la Insti­tutul Onco­logic din Cluj Napoca, ulterior ducându-le si la alte trei spitale din Bucuresti: Polizu, “Victor Babes” si Fun­deni. Spe­cialistii din Cluj, în urma rezul­tatului, au spus ca este ne­cesara o a doua interventie chirurgicala. Pen­tru ca nu cunosteam pe nimeni în Cluj, ne-am hotarât s-o operam în Bucuresti, la Fundeni. Copilul meu a ramas în spital, iar eu a trebuit sa ma reîntorc la servi­ciu. Nu dupa mult timp, bunul Dumne­zeu a facut sa pot ajunge si eu lânga ea, caci pâna atunci îi fusese aproape doar tatal ei. Pen­tru ca bunul Dum­nezeu ne-a adus una lânga cealalta, în mo­mentele cum­plite prin care tre­ceam, nu am stat pe gânduri, si pasii ni s-au îndreptat spre Mânastirea Radu Voda, unde se gasesc moastele Sfântului Nectarie. Formula as

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.