Nu-i loc în Bucovina în care sa mergi astazi si sa nu gasesti macar o traistuta de Straja. E un model unic, ce se distinge prin carourile în alb si negru. În sat, nu-i casa de om în care traistutele sa nu fie asezate la loc de cinste. Iar cele câteva femei care le tes sunt asaltate de comenzi. “Mai demult lucrau batrânele. Faceau traistute cu baiera mai lata, în patru ite, alese cu degetele. Asa avea fiecare câte o traistuta în casa. Acuma, femeile astea tinere zic ca-i mai greu, si fac baiera mai subtire. Dar tot la fel sunt tesute. Si numa la noi îs asa, cu alb si cu negru”, povesteste matusa Paraschiva Morar, de 76 de ani.
În mijlocul bucatariei din casuta de lemn în care locuieste troneaza razboiul la care tese pânza pentru traistute. Comenzi vin cu duiumul. Ba de la ansamblurile folclorice, ba de la cei care pleaca în strainatate si vor sa aiba cu ei ceva de-acasa, ba sa fie date de pomana la înmormântare, ba de la strajenii care îsi casatoresc copiii. Caci, mai nou, aceste traistute se dau în dar nuntasilor.
Matusa Paraschiva a tesut de când se stie. Mai întâi stergare si cergi, dupa tipicul zonei, iar în anii mai dincoace s-a apucat de traistute. Ea tese si pânza trebuitoare si baierele în negru si rosu, ea face si ciucurii. “Oamenii le cauta, ca-s simple, curate, fara zorzoane”, spune matusica. lumina