Misterul este pastrat în privinta localizarii intrarii în tunel, singurul indiciu dat fiind baza vârfului Toaca.
„Tunelul respectiv era în panta, avea cam 10 metri latime si 15 metri înaltime, cu bolta, iar în el gravitatia se anula partial, astfel ca deplasarea în interior se facea în salturi. Am banuit ca aceste tuneluri apartin unei retele construite de civilizatia hiberboreana, cu drumuri interioare care se parcurg pe principiul antigravitatiei, unde un corp de 100 de kg ajunge sa cântareasca doara 6-a parte. Salile interioare erau luminate cu aplice cu fosfor din loc în loc”, mai spune Constantin Bursuc.
Povestea profesorului iesean pare ca urmeaza scenariul unui film de science fiction. Acesta vorbeste despre extraterestri care i-au facilitat intrarea în tuneluri („Preaînteleptul Enoh”) prin fenomenul decorporalizarii, despre porti de intrare care se deschid doar pronuntând anumite parole, sau despre dialoguri telepatice cu fiinte din alta lume.