Din “ecuatia” vietii sub atâtea peceti legendare nu poate lipsi mânastirea – lacas protector al crestinarii dacilor romanizati. Este aproape sigur ca cele mai vechi dintre mânastiri au fost ridicate pe temelii dacice, apropierea dintre “zamolxism” si crestinism fiind, dupa cum se stie, surprinzatoare: credinta într-un singur zeu si în viata de apoi reprezentând liniile de baza ale celor doua religii. În plus, nici sihastria nu este departe de spiritul dacic, Zamolxis fiind, cum se spune, un precursor al sihastrilor crestini. Parintele Cornelius Sebareanu, fost staret al Mânastirii Polovragi, a fost îndrumat sa nevoiasca într-o pestera pentru a fi mântuit. Nu a reusit sa ramâna acolo trei ani, ca Zamolxis, fiindca dupa 8 luni si-a aflat sfârsitul. A fost îngropat în grota care-i poarta numele, mai târziu fiind mutat în cimitirul mânastirii.
O poveste frumoasa din tezaurul de la Polovragi spune ca un turc tare hain îi cautase pricina unui polovragean si dorea cu orice chip sa-si sloboada plumbii pistolului în bietul ghiaur. Numai ca omul, tânar si agil, a reusit sa se strecoare în curtea mânastirii si sa se faca pierdut printre cele ziduri. Dupa o zi întreaga de cautare, turcul mai ca turbase de furie. Si, vazând el ca nu-i chip sa-l afle pe fugar, s-a oprit în fata intrarii si a tintit brâul cel rosu al Maicii Domnului, pictata în tinda bisericii, deasupra usii. Si astazi se vede urma glontului care a muscat din sfânta pictura. Dar n-a fost sa-l tina prea mult bucuria. Chiar la iesirea din curte, cum
Pe urmele lui Zamolxis mergea el dus pe gânduri si multamit, iata ca bidiviul se-mpiedica într-un târs si sanchiul cade cât era de lat, izbindu-si teasta de-o piatra colturoasa. De prisos sa lungim povestea: lifta a murit pe loc, probând ca un pacat atât de mare, ca acela al blasfemiei, nu poate fi pedepsit decât cu moartea. Si atunci au înteles polovragenii ca, fiind ei asezati pe o vatra atât de veche, sunt protejati deopotriva de Maica Domnului (hramul mânastirii este “Adormirea Maicii Domnului”) si de Pestera lui Zamolxis. Iar cine nu crede n-are decât sa citeasca înca o data pilda turcului si trista întâmplare a lui Ionica si a lui Mituta, nefericitii cautatori de aur “zamolxit”. formula as