Turcul pacatos si brâul rosu al Maicii Domnului

Din “ecuatia” vietii sub atâtea peceti le­gendare nu poate lipsi mânastirea – lacas protector al crestinarii da­cilor romanizati. Este aproape sigur ca cele mai vechi dintre mânastiri au fost ridicate pe temelii da­cice, apro­pierea dintre “zamolxism” si crestinism fiind, dupa cum se stie, surprinzatoare: cre­dinta într-un sin­gur zeu si în viata de apoi reprezentând liniile de baza ale celor doua religii. În plus, nici sihastria nu este departe de spiritul da­cic, Zamolxis fiind, cum se spune, un precursor al si­has­trilor crestini. Pa­rintele Cornelius Sebareanu, fost sta­ret al Mânastirii Polo­vragi, a fost îndrumat sa ne­voiasca într-o pestera pen­tru a fi mântuit. Nu a reusit sa ramâna acolo trei ani, ca Zamolxis, fiindca dupa 8 luni si-a aflat sfârsitul. A fost îngropat în grota care-i poarta numele, mai târziu fiind mutat în cimitirul mâ­nas­­tirii.

O poveste frumoasa din tezaurul de la Po­lovragi spune ca un turc tare hain îi cau­tase pri­cina unui po­lovragean si dorea cu orice chip sa-si slo­boada plum­bii pistolului în bietul ghiaur. Numai ca omul, tânar si agil, a reusit sa se strecoare în curtea mâ­nas­tirii si sa se faca pier­dut printre cele ziduri. Dupa o zi întreaga de cautare, turcul mai ca turbase de furie. Si, vazând el ca nu-i chip sa-l afle pe fugar, s-a oprit în fata intrarii si a tintit brâul cel rosu al Maicii Domnului, pictata în tinda bisericii, dea­­supra usii. Si astazi se vede urma glontului care a mus­cat din sfânta pictura. Dar n-a fost sa-l tina prea mult bucuria. Chiar la iesirea din curte, cum
Pe urmele lui Zamolxis mergea el dus pe gânduri si multamit, iata ca bidiviul se-mpiedica într-un târs si san­chiul cade cât era de lat, izbindu-si teasta de-o piatra colturoasa. De prisos sa lungim po­ves­tea: lifta a murit pe loc, probând ca un pacat atât de mare, ca acela al blasfemiei, nu poate fi pe­­dep­sit decât cu moartea. Si atunci au înteles polo­vra­genii ca, fiind ei asezati pe o vatra atât de ve­che, sunt protejati deopotriva de Maica Domnului (hra­mul mânastirii este “Adormirea Maicii Domnului”) si de Pestera lui Za­mol­­xis. Iar cine nu crede n-are decât sa citeasca înca o data pilda turcului si trista întâm­plare a lui Ionica si a lui Mituta, nefericitii cauta­tori de aur “zamolxit”. formula as