Cu o cultura care s-a intins din vestul Indiei pana in Afganistan si cu o populatie care numara mai mult de cinci milioane de oameni, stravechii locuitori ai Vaii Indusului – cea mai veche civilizatie din India – alcatuiau o populatie impresionanta si reprezentativa chiar si pentru o era a bronzului. Se stie ca pe la 2400 i.e.n., iau nastere mari orase inconjurate de metereze, doua dintre ele mai importante, Mohenjo-Daro si Harappa. Aici, cladirile erau construite din caramizi, erau aliniate de-a lungul unor strazi care se intretaiau in unghiuri drepte. Datorita sapaturilor arheologice efectuate de-abia in anul 1922, se poate spune ca locuitorii acestor orase faceau negot cu Mesopotamia, dar construisera si un foarte sofisticat sistem de canalizare si drenare a apei, precum si sali de baie bine intretinute.
Cu toate acestea, in mod ciudat, nu exista nici o dovada arheologica referitoare la arme, conflicte sociale, sclavi sau alte caracteristici ale societatilor stravechi. Pana la urma, nu exista nici o urma de scriere sau cel putin de gravari in piatra, care sa poata categorisi aceasta societate drept cultura, cum o denumesc arheologii. Culmea, pana si disparitia ei brusca s-a facut in liniste si fara urme. Nici pana azi, de asemenea, nu se cunosc motivele disparitiei acestei civilizatii numita “Civilizatia Indusului” nascuta cam prin mileniul al III-lea i.e.n. O civilizatie a carei dezvoltare si disparitie misterioasa rivalizeaza cu declinul civilizatiei Maya. magazin