Mii de oameni scormonesc zilnic printre rude si prieteni numele unui preot cu Har. Din pacate foarte multi cauta un soi de ghicitori sau preoti care sa le rezolve problemele. Sfintii nu au fost si nu sunt “zane bune” ci se roaga pentru noi. Acesta este rolul lor. Ei sunt intermediari.
Rugaciunile noastre ar trebui sa sune cam asa ” Sfinte X (numele Sfantului) am problema z. Roaga-te pentru mine (nume de botez) ….” Intotdeauna pentru Dumnezeu este mai important sufletul asa ca niciodata nu va vindeca, face minuni, etc pentru un trup in detrimentul unui suflet. Nu are rost sa ne incurcam in minciuni sau sa ne amagim.
Citeam cu nesat cartea Mihaelei Ion “Viata in pustie – Fratele Ioan” si imi treceau prin fata ochilor imagini din filme sau idei citite prin tot felul de carti. In carte este vorba de Ioan Baron. Sa ne amintim un pic cine este :
“Pustnicul Zosima a murit de curand, in octombrie 2008, la varsta de 129 de ani. Un om pe nume Ioan Baron l-a ingropat, in taina, intr-un loc inalt; fratele Ioan, cum i se zice aici, unul dintre putinii oameni care i-a cunoscut pe acesti sihastri cu aura de sfintenie din muntii Rarau-Giumalau, care i-a vazut, care i-a auzit, care a fost ingaduit sa urce pana la ascunzisul lor din padure. Marturiile sale sunt halucinante: de pilda, acest pustnic Zosima si-a “hotarat” exact ziua in care va muri, cu un an inainte. Si-a sapat singur groapa, asteptandu-l apoi pe ucenicul sau in ziua prorocita, ca sa il culce in mormant si sa aseze tarana peste dansul. A spus sa nu i se puna cruce deasupra, ca sa nu afle nimeni unde a fost ingropat. A dat canon cu limba de moarte sa nu fie dezvaluit locul ingropaciunii, pentru ca ucenicii sai din munti sau eventualii pelerini sa nu-l tulbure nici dupa trecerea dincolo. “Un om cu viata ingereasca” a fost socotit schimonahul Zosima. La fel pustnicul Nectarie, mutat la viata vesnica in anul 2002, pe cand avea 108 ani. ” Formula As
“
Pustnicul Ioan si ierburile lui Dumnezeu
L-am intalnit din nou pe la mijlocul lui aprilie. A venit vreo doisprezece kilometri pe jos, doar pentru a-i aduce unui gospodar de pe Valea Seaca, numit Costica Arsene, un paharut cu alifie din plante (sotia acestuia avea niste dureri mari la picioare), urmand ca apoi sa se intoarca alti doisprezece kilometri pana la casuta sa din inaltimi. Cam douazeci si cinci de kilometri pe jos, ca sa ii dea cuiva un paharut cu alifie. O pasta aurie, pe care o prepara cu mari greutati, umbland poate tot atatea distante pe piscuri, ca sa gaseasca ierburile de folos. A invatat “reteta” de la o maica pustnica, care la randu-i o stia de la o alta pustnica, batrana dinspre partile Radautilor. E-o compozitie grea, tare anevoios de facut, cu ceara curata-curata, ulei de masline tot curat, sau de oaie, apoi extract din plante salbatice macerate-n alcool: radacini dintr-o anume feriga, culeasa toamna, pe-un timp blajin, arnica, cretisoara, pedicuta si altele, totul pus intr-un ceaunas si amestecat la foc mic, ore la rand, pana ce iese pasta asta groasa, puternica, ce vindeca o multime de boli. Cere uneori cativa bani, foarte putini, doar cat sa-i ajunga pentru alta ceara, alt alcool medicinal, alt ulei de masline… Atat, fiindca astea costa prea mult pentru el, ba mai trebuie sa coboare si pana in oras sa le cumpere. Iar lui nu-i place orasul. Nu prea foloseste nici banii pentru sine, nu se pricepe. Nici macar leacuri n-ar face, daca s-ar putea. Dar n-are cum altfel. Chiar duhovnicul sau i-a dat ascultare sa continuie, caci e spre folosul oamenilor. “Atatea drumuri pe munti, dupa plante…”. Dar trebuie sa faca asta. “N-am ce face. Ca daca n-o fac eu, cine-o mai avea rabdare, in ziua de azi, sa o faca?….”.” sursa
Citind in carte despre demonizata “Irina” mi-am amintit un episod din Stargate(serial SF) in care mai multe suflete “locuiau” intr-un singur trup. Nu ar fi prima oara cand gasesc multe asemanari intre acest serial si religie desi nu au nimic in comun.
Cei ce cauta mereu Preot cu Har ar putea gasi multe raspunsuri in aceasta carte. “Maica Casiana” primise Harul de a se face nevazuta si apareau numai cui si cand dorea. V-ati intrebat vreodata de ce unii pot gasi Preoti cu Har si altii nu ? Poate ca Dumnezeu nu permite. Acesti pustinici cu Har, Preoti cu Har, etc sunt la fel de rari ca medicii exceptionali.
Am putea merge cu toti sa facem pelerinaj pe Rarau si Giumalau, degeaba o face, daca acesti pustinici stau ascunsi simturilor noastre.
Am gasit si un interviu cu fratele Ioan pe care va invit sa il ascultati. Arhiereul de care vorbeste in interviu este Arcadie Ciupercovici. In carte este povestea mai pe larg a “Irinei” fata asupra carei familie a aruncat in 1901 o anatema.
Tot in cartea Mihaelei Ion exista si unele profetii despre Romania si povestea pustnicului Zosima, maica Casiana, etc.
