Într-o omilie la Epistola catre romani a Sfântului Apostol Pavel gasim referiri cu privire la gravitatea acestui pacat: „De ce prefaci camara nasterii în loc de omor, iar pe femeie, care este data spre nasterea de prunci, tu o pregatesti pentru ucidere?“
Învatatura celor 12 Apostoli sau Didahia, cea mai veche scriere crestina postbiblica, spune în capitolul II: „… Sa nu ucizi copil în pântece, nici pe cel nascut sa nu-l ucizi“, pentru ca „aceasta este calea spre pierzanie, calea mortii, care este rea si plina de blestem“.
Sfântul Ioan Gura de Aur considera uciderea produsului conceptiei si a fatului mai grava decât cea a copilului nascut, „o crima cu mult mai groaznica decât omorul, o crima pe care nici nu stiu cum sa o numesc, caci nu se ucide faptura nascuta, ci se împiedica însa si nasterea… Pentru ce aduceti moarte acolo unde ar trebui sa se afle viata?“
Sfântul Cezar de Arles spune: „Nici o femeie… sa nu-si omoare copiii zamisliti sau deja nascuti; cea care face astfel sa stie cu adevarat ca va veni la judecata înaintea lui Hristos împreuna cu toti cei pe care i-a ucis“. Lumina