Tablitele de smarald ale lui Thoth – Apocalipsa, Atlantida, invataturi, Viata si Moarte

Atribuite lui Thoth, tablitele de smarald inglobeaza o serie de invataturi foarte interesante si nu in ultimul rand profetii despre viitor. Thoth (cel ce este ca un ibis), a fost considerat unul dintre cei mai importanti zei din panteonul egiptean.

Reprezentarea artistica a lui Thoth este un trup de om cu cap de ibis sau de babuin, animale pe care le considera sacre. Thoth a jucat multe roluri vitale in mitologia egipteana cum ar fi sustinerea universurului si este una dintre cele doua divinitati care a stat pe fiecare parte a barcii lui Ra, celalat fiind Ma’at. Vechii egipteni il considerau pe Thoth ca Unul, auto-nascut, si auto-produs. Puterea Lui era nelimitata si rivaliza cu cea a lui Ra sau Osiris. Egiptenii l-au creditat ca autor al tuturor lucrarilor de stiinta, religie, filozofie si magie. Grecii l-au declarat in continuare inventatorul astronomiei, astrologiei, stiintei numerelor, matematicii, geometriei, topografiei terenurilor, medicinei, botanicii, teologiei, alfabetului, oratoriei, scrisului si cititului.

Grecii l-au identificat cu Hermes datorita calitatilor lui. In Papirusul Ani, o copie a Cartii egiptene a mortilor se face referire la Thoth.

 

Istoria tablitelor tradusa in urmatoarele pagini pare ciudata si trece dincolo de credintele oamenilor de stiinta moderni. Vechimea tablitelor este incredibila (36 000 ani i.H.), iar autorul lor este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie in Egiptul antic dupa scufundarea tarii-mama, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramida din Giza ( Vezi si Piramidele si Constelatia Orion), in mod eronat atribuita lui Keops. In aceasta el a incorporat cunostintele intelepciunii antice si tot acolo a pus la pastrare in siguranta inscrisuri si instrumente din vechea Atlantida.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus stravechea rasa a Egiptului, intre 52 000 i.H. pana in 36 000 i.H.

 

Thoth era nemuritor deoarece invinsese moartea, trecand in celelalte planuri de existenta la dorinta, prin dematerializare. Intelepciunea lui imensa l-a facut conducator peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud si Centrala.

Cand a sosit timpul sa paraseasca Egiptul, a ridicat Marea Piramida deasupra Marii Sali din Amenti. Acolo a depozitat documentele si a desemnat pe cei mai de incredere oameni ai sai sa le pazeasca.

Mai tarziu, descendentii acelor paznici au devenit preotii Piramidei, cei care l-au zeificat pe Toth declarandu-l Zeul Intelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit “lumea de dincolo”, sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de dupa moarte.

Pe intelepciunea continuta in aceste tablite se bazeaza misterele stravechi. Pentru cel ce citeste cu mintea si ochii deschisi, intelepciunea personala se va multiplica de 100 de ori.

Citeste! Crezi sau nu, citeste iar vibratia tablitelor va trezi “ceva” in tine.

Tablitele de smarald ale lui Thoth atlantul – extras

Departe spre stele calatorit-am pana cand spatiul si timpul au disparut.
Dupa ce sorbit-am cu nesat din cupa intelepciunii,
am privit in sufletele oamenilor unde-am descoperit
mistere si mai mari si m-am bucurat.
Caci doar in Cautarea Adevarului putea Sufletul meu
sa se linisteasca si flacara din mine sa se stinga.

Maniosi, ne-au intampinat cu maciuci si suliti,
pe care le agitau in aer, dorind sa injunghie si chiar sa-i distruga
pe fiii Atlantidei.
Atunci ridicatu-mi-am toiagul indreptand spre ei o raza vibratorie
care ii facu sa ramana nemiscati ca niste bucati de piatra de pe munte.
Apoi vorbitu-le-am cu o voce calma si pasnica, povestindu-le despre
puterea Atlantidei,
afirmand ca suntem copiii Soarelui si mesagerii lui.
Intimidatu-i-am apoi aratandu-le puterile mele magice
pana cand au ajuns sa se tarasca la picioarele mele
cand s-au putut misca din nou.

 
Intr-un timp foarte indepartat, pierdut in spatiu-timp,
Copiii Luminii au privit in jos catre lume.
Vazand copiii omului in sclavie legati de forta care venea de dedesubt
Au stiut ca doar eliberindu-se din aceasta sclavie
va putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare.
Pe Pamant coborat-au si si-au creat corpuri,
asemanatoare cu cele ale oamenilor.

 
Treizeci si doi de copii erau,
Fii ai Luminilor care coborasera intre oameni,
Cautand sa elibereze din sclavia intunericului
Pe cei tintuiti de forta ce venea de dedesubt.

 
Nu apartin acestei lumi si totusi inruditi cu ea,
Frati Mai Mari, ai copiilor omului.
Judecand si cantarind, cu ajutorul intelepciunii lor,
urmaresc inaintarea Luminii printre oameni.

In spatiul mare din fata mea aparura,
luminite dupa luminite, de dupa valul noptii.
Nenumarate milioane topaiau in fata mea
unele arzand ca niste flori de foc.
Altele aruncau o lumina slaba ce abia se zarea din noapte.
Lumina unora scadea cu repeziciune;
a altora crestea doar dintr-o scanteie de lumina.
Fiecare era inconjurata de un palid val de intuneric,
dar totusi ardea cu o flacara ce nu putea fi niciodata stinsa.
Zburand de colo-colo precum licuricii primavara,
umpleau spatiul cu Lumina si cu Viata.
Atunci se auzi o voce, puternica si solemna, zicand:
“Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,
crescand sau slabind in intensitate, existand de-a pururi,
schimbandu-se dar fiind vii, in moarte spre viata.
Dupa ce imbobocesc ca niste flori,
si ating punctul final al cresterii in viata,
repede trimit atunci valul intunericului
invaluindu-le si schimbandu-le in noi forme de viata.

Intelepciunea este putere iar puterea este intelepciune,
impreuna completand intregul.
Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.
Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.
Daca vine la tine cineva plin de invatatura,
asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.
Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este ceea ce leaga omul de intuneric.
Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.
Fa mai mult decat ti se cere.
Cand ai acumulat bogatii,
Urmeaza-ti indemnul inimii
Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita .
Asculta-ti inima cat mai mult.
Si sufletul se va bucura.

Daca va veni cineva sa-ti ceara sfatul, lasa-l sa vorbeasca liber,

caci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi infaptuit.
Daca se codeste sa-si deschida inima catre tine,
e pentru ca tu, cel ce judeca situatia, esti de vina.
Nu rosti vorbe nechibzuite si nici nu le asculta,
pentru ca acestea sunt spuse de cel ce nu este in armonie.
Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din fata ta sa poata afla intelepciunea.
Tacerea e un mare castig.
Nu castigi nimic vorbind foarte mult.

Daca vei ajunge mare intre oameni,
sa fii respectat pentru ceea ce stii si pentru blandete.
Daca vrei sa cunosti firea unui prieten, nu-i intreba tovarasii,
ci petrece catva timp doar cu el.
Discuta cu el, pune-i la incercare inima prin cuvintele lui
si prin purtarea lui.
Caci ce intra in magazie trebuie sa si iasa,
iar lucrurile ce-ti apartin trebuie impartasite si prietenului tau.
Invatatura e considerata de prost drept ignoranta,
iar lucrurile profitabile ii sunt daunatoare.

 
Cel ce cunoaste focul din sine va urca spre focul etern
si va trai in el de-a pururi.
Focul, focul interior, este cea mai puternica forta dintre toate,
pentru ca biruie totul si trece prin toate lucrurile de pe Pamant.
Omul se sprijina doar pe ceea ce rezista.
Pamantul trebuie sa-i reziste omului altfel acesta nu ar exista.
Nu toti ochii vad la fel, unul vede un obiect de o anume forma si culoare
iar altul, de o alta forma si culoare.
La fel si infinitul foc, ce-si schimba culorile,
nu e la fel de la o zi la alta.

Asculta omule aceasta intelepciune: unde inceteaza numele si forma?

Doar in constiinta, invizibila, o forta infinita ce radiaza stralucitor.
Formele pe care le creezi luminandu-ti
felul de a privi lumea sunt cu adevarat efecte ce urmeaza cauza ta.
Omul este o stea incatusata intr-un corp, pana cand, la sfarsit
se elibereaza prin propria lupta.
Doar prin efort si truda steaua din tine
va inflori intr-o noua viata.
Cel ce stie inceputul tuturor lucrurilor,
isi elibereaza steaua din taramul noptii.
Aminteste-ti, omule, ca tot ce exista e doar o alta forma
a ceea ce nu exista.
Orice forma de viata trece in alta forma de viata
iar tu nu faci exceptie de la aceasta lege.

Sa stii, omule, ca Lumina este mostenirea ta.
Intunericul e doar un val.
Inchisa in inima ta se afla lumina eterna,
Asteptand sa fie eliberata pentru a cuceri,
Asteptand sa rupa valul noptii.

 

Sa stii, omule, ca tot ce ai, este una cu stelele.
Corpul tau nu e decat o planeta
Invartindu-se in jurul stelei din centrul sistemului planetar.
Dupa ce vei obtine lumina intelepciunii totale,
Liber vei fi sa stralucesti in eter
Vei fi unul din Sorii ce lumineaza intunericul exterior
Unul din copiii spatiului ce creste in Lumina.
Asa precum stelele isi pierd cu timpul stralucirea,
Lumina lor revenind la mareata sursa,
La fel, omule, trece sufletul
Lasand in urma intunericul noptii.
Format din eterul primordial, plin de stralucirea ce curge dinspre sursa,
Legat de eterul ce il inconjoara
Straluce de-a pururi pana cand se elibereaza in sfarsit.

Ridica-ti flacara din intuneric, lasa-n urma noaptea si liber vei fi.

 

Asculta, omule, si constientizeaza-ti legaturile,
Afla cum sa te eliberezi.
Din mijlocul intunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina si cu stelele.
Urmeaza intotdeauna calea intelepciunii.
Doar asa te poti ridica.

Cel ce va urma cararea intelepciunii,
Trebuie sa fie deschis florii vietii,
Sa-si extinda constiinta dincolo de intuneric,
Sa curga prin timp si spatiu spre TOT.
Profund, in liniste trebuie sa ramai pana cand, in sfarsit
Te vei elibera de dorinte,
De dorinta de a vorbi in tacerea in care te afli.
Elibereaza-te prin tacere de legatura cuvintelor.
Abstinenta de la mancare pana cand ai invins
Dorinta de a manca, aceasta subjuga sufletul.
Atunci asaza-te in intuneric.
Inchide ochii ca sa nu mai vezi razele Luminii.
Centreaza-ti forta sufletului in locul constiintei,
Si elibereaza-l de robia noptii.
Asaza-ti in minte imaginea pe care o doresti.
Imagineaza-ti locul pe care ai vrea sa-l vezi.
Vibreaza inainte si inapoi cu forta ta.
Desfa-ti sufletul din legaturile noptii.
Cu toata puterea trebuie sa scuturi
Pana cand sufletul tau va fi eliberat in sfarsit.
Atotputernica mai presus de cuvinte este flacara Cosmica,
Ce sade in planuri necunoscute omului;
Atotputernica si echilibrata, miscandu-se in Ordine,
Muzica plina de armonie, dincolo de om.
Vorbind prin muzica, cantand prin intermediul culorilor,
Flacara ce arde de la inceputul TOTULUI Etern.
Scanteie din aceasta flacara sunteti, copiii mei,
Arzand in culori vii si traind prin muzica.
Asculta vocea si vei fi liber.

 
Acum, privind in urma prin epocile trecute,
stiu ca intelepciunea nu cunoaste limite,
ca ea creste odata cu epocile, ca e Una cu cea a Infinitului.
Lumina era in vechea Atlantida.
Si totusi si intunericul se ascundea acolo.
Din Lumina in intuneric au cazut, cei care se ridicasera dintre oameni.
Orgoliosi devenisera din cauza a ceea ce stiau,
Mandri erau de locul lor intre oameni.
Adanc au cercetat in ce le era interzis,
Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.
Cautat-au sa obtina si mai multa cunoastere dar
Si sa o aduca la suprafata.
Cel ce coboara dedesubt trebuie sa fie echilibrat,
Altfel va fi limitat de lipsa luminii.
Deschis-au ei apoi,
Prin cunoasterea lor,
Cai interzise omului.

Adanc sub stanci mi-am ingropat nava, asteptand vremea cand omul va fi liber.
Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.
Acolo sub acel chip se odihneste nava mea,
Spre a fi scoasa cand nevoia o va cere.
Afla, omule, ca departe, in viitor,
invadatori vor veni din adancul spatiului.
Atunci sa va treziti voi, cei ce aveti intelepciune.
Scoateti nava mea si invingeti-i cu usurinta.
Adanc ingropat sub acel chip se afla secretul meu.
Cautati si descoperiti in piramida pe care am construit-o.
Fiecare e pentru ceilalti cheia de bolta;
Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.
Urmeaza CHEIA pe care am lasat-o in urma mea.
Cauta iar poarta spre VIATA iti va apartine.
Cauta in piramida mea, adanc in coridorul ce se termina intr-un perete.
Foloseste CHEIA celor SAPTE, si deschide calea.
Acum tie ti-am incredintat intelepciunea mea.
Acum tie ti-am incredintat calea mea.
Urmeaza calea.
Afla tu secretele mele.
Caci tie ti-am aratat drumul.

 
Asculta, batrane, si ia aminte la avertismentul meu:
Elibereaza-te de robia noptii.
Nu-ti ceda sufletul FRATILOR INTUNERICULUI.
Indreapta-ti fata intotdeauna spre Lumina.
Nu stii, omule, ca durerea ta,
Se datoreaza doar Valului noptii.
Da, omule, ia aminte la avertismentul meu:
Priveste intotdeauna inspre sus,
Intoarceti sufletul spre LUMINA.

Sa stii, omule, ca cel ce va razbi, se va elibera pe calea Luminii.

Caci trebuie sa stii, omule, ca in cele din urma lumina trebuie sa razbata
Iar intunericul si noaptea sa fie izgonite de Lumina.
Asculta, omule, si ia aminte la aceasta intelepciune;
Ca si intunericul, la fel e si LUMINA.
Cand intunericul va fi izgonit iar toate Valurile vor fi rupte,
Din intuneric va straluci LUMINA.

 

Cand vei simti ceva,
Ce te atrage mai aproape de poarta mai intunecata,
Priveste-ti sufletul si afla daca ceea ce simti vine din interiorul tau.
Daca vei descoperi intunericul in propriile-ti ganduri,
Izgoneste-le cat mai departe de mintea ta.
Trimite-ti prin corp un val de vibratie,
Neregulata la inceput si regulata apoi,
Pana cand te vei elibera.
Porneste VALUL DE FORTA in CENTRUL CREIERULUI tau.
Directioneaza-l sub forma de unde din cap spre picioare.
Dar daca vei descoperi ca sufletul tau nu e intunecat,
Asigura-te ca o forta e indreptata spre tine.
Doar prin cunoastere poti razbate.
Doar prin intelepciune poti spera sa te eliberezi.
Cunoasterea aduce intelepciune iar intelepciunea, putere.
Desavarseste-te si vei avea putere asupra tuturor lucrurilor.
Cauta mai intai un loc legat de intuneric.
Deseneaza un cerc in jurul tau.
Stai in picioare, drept, in mijlocul cercului.
Foloseste aceasta formula si vei fi liber.
Ridica-ti mainile spre spatiul intunecat de deasupra ta.
Inchide ochii si aduna LUMINA.
Cheama SPIRITUL LUMINII prin Spatiu-Timp
Folosind aceste cuvinte si vei fi liber:
“Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIETII,
umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII.

 

Sa stii, omule, ca dupa ce vei face asta,
Vei fi eliberat din catusele ce te leaga,
De fratii noptii.
Nu intelegi ca numele lor au puterea sa elibereze prin vibratie
lanturile ce te leaga?
Foloseste-le la nevoie sa te eliberezi pe tine si pe fratele tau
Astfel ca si el sa iasa din intuneric.
Tu, omule, esti ajutorul fratelui tau.
Nu-l lasa in robia intunericului.
Tie iti daruiesc acum magia mea.
Ia-o si mergi pe calea LUMINII.
LUMINA tie, VIATA tie,
Fie ca SOARE sa fii in ciclurile ce urmeaza.

Fiecare avem aici o datorie de implinit;

Fiecare avem aici o forta de controlat.
Cu toate acestea suntem UNA cu SUFLETUL ciclului nostru.
Totusi si NOI cautam un tel.
Dincolo de intelegerea omului, Infinitul se intinde
in ceva mai maret decat TOTUL.
Acolo, intr-un timp care nu e totusi timp, cu TOTI vom deveni UNUL
Cu ceva mai maret decat TOTUL.
Timpul si spatiul se misca in cercuri.
Cunoaste-le legea si vei fi si tu liber.
Da, liber fi-vei sa treci prin cicluri-
Sa treci de cei e pazesc usa.

Pentru mine timpul nu exista, caci in lumea mea timpul nu exista,

Caci fara forma suntem NOI.
Viata nu avem NOI dar totusi existam, mai deplin,
mai maret si mai liberi decat tine.
Omul e ca o flacara legata de un munte,
Dar NOI vom fi intotdeauna liberi in ciclul nostru.
Afla, omule, ca pe masura ce vei inainta in ciclul
ce ti se intinde inainte-ti
Viata insati va trece in intuneric si doar esenta Sufletului va ramane.

Fara de forma sunt pentru Sufletul-Lumina, fara forma
dar stralucind totusi luminos.
Stiu ca lanturile intunericului trebuie sa fie sfaramate
si sa cada in fata luminii.
Acum intelepciune iti ofer.
Liber poti fi, omule, traind in lumina si in stralucire.
Nu-ti intoarce fata de la Lumina.
Sufletul tau locuieste pe taramuri luminoase.
Esti copilul Luminii.
Indreapta-ti gandurile spre interior nu spre exterior.
Gaseste-ti Sufletul-Lumina din interiorul tau.

 
Tie, omule, ti-am oferit invatatura mea.
Tie ti-am oferit Lumina.
Asculta si primeste-mi intelepciunea
Adusa din spatiu, din planuri de dincoace si de dincolo.
Om nu sunt, caci m-am eliberat de dimensiuni si planuri.
In fiecare din acestea am alt corp.
In fiecare, imi schimb forma.
Acum stiu ca ce e fara forma e tot ce e din forma.

Misterul nu e decat invatatura ascunsa
Cunoaste-o si te vei desavarsi.
Gaseste intelepciunea adanc ingropata
Si devino stapanul intunericului si al Luminii.
Profunde sunt tainele ce te inconjoara,
Ascunse sunt secretele Celor Batrani.

 

Asculta-mi vocea si conformeaza-te.
Rupe Valurile intunericului.
Straluceste ca o LUMINA pe CALE.
Povestesc despre Stravechea Atlantida,
Povestesc despre zilele Regatului Umbrelor,
Povestesc despre venirea Copiilor umbrelor.
De foarte departe au fost ei chemati de catre intelepciunea pamantenilor,
Chemati cu scopul de a castiga mare putere.
Inainte ca Atlantida sa existe,
Erau oameni care explorau intunericul,
Folosind magia neagra pentru a chema fiinte din lumea de sub noi.
Au sosit astfel ele in acest ciclu.
Fara nici o alta vibratie, existand nevazute de catre copiii pamantenilor.
Puteau exista in forma doar prin sange.
Si puteau trai in lume doar prin om.
In epocile trecute au fost cucerite de catre Maestri,
Si conduse dedesubt in locul de unde venisera.
Dar cateva au reusit sa ramana, ascunse in spatii
si planuri necunoscute omului.
Au locuit in Atlantida ca umbre, aparand din cand in cand printre oameni.
Cand sange se oferea veneau sa locuiasca printre oameni.
Sub forma de oameni au aparut printre noi,
dar doar la infatisare erau oameni.
Cap de sarpe aveau de fapt dar oamenii ii vedeau la fel ca pe oameni.
S-au insinuat in Consilii, luand forme asemanatoare oamenilor.
Omorand prin puterea lor Stapanii regatelor,
Preluandu-le infatisarea si domnind peste oameni.
Doar prin magie pueau fi descoperiti.
Doar prin sunet li se putea vedea fata.
Cautat-au ei din Regatul umbrelor
Sa distruga omul si sa domneasca in locul lui.

Totusi, ai grija, sarpele traieste inca intr-un loc
care se deschide uneori spre lume.
Nevazuti merg printre noi in locuri unde ritualurile au fost rostite.
Pe masura ce timpul se scurge, din nou vor lua infatisarea omului.
Chemati pot fi ei de maestrul care stie albul si negrul,
Doar maestrul alb insa ii poate controla
Si lega cat sunt sub forma de om.
Nu cauta regatul umbrelor, caci raul va aparea cu siguranta.
Caci doar maestrul luminii va trumfa asupra umbrei fricii.
Afla, fratele meu, ca teama e un mare obstacol.
Fii maestru al luminii intru toate, si umbra va disparea.

 
Da, am aruncat o privire la PAZITORII Barierei,
Care il asteptau pe cel ce urma sa treaca de ei
In acel spatiu unde timpul nu exista,
Abia I-am simtit pe pazitorii ciclurilor.
Ei se misca doar in unghiuri.
Nu sunt eliberati de dimensiunile curbe.
Ciudati si inspaimantatori sunt PAZITORII Barierei.
Urmaresc constiinta pana la marginile spatiului.
Sa nu crezi ca vei scapa intrand in corp,
Caci ei urmaresc cu repeziciune Sufletul in unghiuri.
Doar cercul iti va oferi protectie, te va salva din ghearele
LOCUITORILOR IN UNGHIURI.

Nu cauta sa deschizi poarta ce da dincolo de timp.
Putini sunt cei care au reusit sa treaca de Bariera
Catre LUMINA mai mare ce straluce dincolo.
Caci trebuie sa stii ca de-a pururi locuitorii
Cauta astfel de Suflete pentru a le inrobi.

 

Asculta si ia aminte, omule:
Nu incerca sa treci de pazitorii caii.
Mai degraba cauta sa-ti sporesti Lumina
si pregateste-te sa-ti continui drumul.
LUMINA este telul tau suprem, fratele meu.
Cauta si gaseste de-a pururi Lumina pe calea ta.

Iesi de sub valul intunericului.

Cauta sa devii o Lumina in lume.
Fa din tine un vas pentru Lumina, o tinta pentru Soarele acestui spatiu.
Ridica-ti ochii catre Cosmos.
Ridica-ti ochii spre Lumina.
Rosteste cuvintele Locuitorului, cantul ce cheama Lumina.
Canta cantecul libertatii.
Canta cantecul Sufletului.
Creaza inalta vibratie care te va face UNA cu Intregul.
Fii una cu cosmosul.
Contopeste-te cu Lumina.
Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume.
Omule, LUMINA ta este marea LUMINA, care straluce prin umbra carnii.
Trebuie sa te eliberezi de intuneric inainte de a te contopi cu LUMINA.
Umbrele intunericului te inconjoara.
Viata curge ca un suvoi prin tine.
Omule, trebuie sa te ridici iar corpul tau va pleca departe
Spre planurile care te inconjoara si care sunt totusi Una cu tine.
Priveste in jurul tau, omule.
Vezi-ti propria lumina reflectata.
Chiar si in intunericul din jurul tau
Lumina ta continua sa curga prin val.
Cauta de-a pururi intelepciunea.
Nu-i permite corpului tau sa te tradeze.
Stai in calea Luminii.
Alunga intunericul cu stralucirea ta.
Sa stii ca intelepciunea e vesnica.

 

Afla, omule, ca tot ceea ce exista
E doar o reprezentare a lucrurilor si mai marete care vor veni.
Materia este fluida si curge ca un fluviu,
Transformandu-se constant dintr-un lucru in altul.
Invatatura a existat de-a lungul epocilor;
Nu a fost niciodata schimbata, desi a fost ingropata in intuneric;
Nu s-a pierdut niciodata, desi a fost uitata de om.
Sa stii ca in spatiul in care locuiesti
Se afla alte spatii la fel de maret ca cel al tau,
Impletite prin centrul materiei tale
Dar totusi despartite in spatiile lor proprii.

Spatiul e plin de lucruri ascunse, caci spatiul e impartit de timp
Cauta cheia catre timp-spatiu, si vei deschide poarta.
Sa stii ca prin spatiu-timp Constiinta exista cu siguranta.
Desi e ascunsa invataturii noastre ea exista totusi de-a pururi.
Cheia catre lumile din interiorul tau se gaseste doar in interiorul tau.

 

Deschide poarta din interiorul tau, iar atunci cu siguranta vei trai si tu.
Omule, tu crezi ca traiesti, dar sa stii ca e doar viata in moarte.
Caci atata vreme cat esti legat de corpul tau,
pentru tine nu exista nici un fel de viata.
Doar Sufletul e liber sa calatoreasca prin spatiu,
si are o viata care e cu adevarat viata.
Restul nu e decat robie, o incatusare din care trebuie sa te eliberezi.
Nu gandi ca omul e nascut pe pamant, desi s-ar putea sa vina de pe pamant.
Omul e un spirit nascut in lumina.
Dar, daca nu stie acest lucru, nu poate fi liber niciodata.
Intunericul il inconjoara pe cel nascut in lumina.
Intunericul inrobeste Sufletul.

Ascultati, copiii mei si urmati-mi invatatura.
Cautati continuu Lumina.
Straluciti in lumea oamenilor,
Fiti o Lumina ce va straluci printre oameni.

 
Legile Mai Marelui ce sunt mai presus de intelegerea omului.
Nimic nu e cu adevarat inferior tie ci doar se afla intr-o operatie diferita a Legii.
Priveste in sus sau in jos, vei gasi acelasi lucru.
Caci totul nu e decat o parte a Unicitatii care sta la baza Sursei Legii.
Constiinta care se afla sub tine este o parte a ta asa cum si noi suntem o parte din tine.
Tu, ca si copil nu ai avut invatatura pe care ai acumulat-o crescând.
Compara ciclurile cu omul în calatoria lui de la nastere la moarte
Si vei vedea in ciclul inferior tie copilul cu invatatura pe care o are;
Apoi priveste-te adult, avansand in invatatura pe masura ce timpul trece.
Priveste-ne si pe noi, copii ajunsi la maturitate
Cu invatatura si intelepciunea acumulate odata cu trecerea anilor.

 

Stim ca carnea e efemera.
Lucrurile pe care oamenii le respecta nu inseamna nimic pentru noi.
Nu cautam nimic ce are legatura cu corpul ci doar cu starea de perfectiune a Sufletului.
Cand voi, oamenii, veti invata ca nimic in afara evolutiei Sufletului nu conteaza,
Abia atunci veti fi liberi cu adevarat din robie, liberi sa lucrati in armonie cu Legea.
Afla, omule, ca trebuie sa tintesti spre perfectiune, caci doar asa iti vei atinge scopul.

Sa stii, omule, ca viitorul e ca o carte deschisa
Pentru cel ce stie sa citeasca.
Fiecare efect va aduce cu sine si cauza lui
Caci fiecare efect provine din cauza primordiala.
Afla ca viitorul nu e fix sau stabil
Ci variaza pe masura ce cauza produce efectul.
Cerceteaza cauza pe care o creezi,
Si vei descoperi cu siguranta ca totul e efect.
Asa ca omule, fii sigur ca efectele pe care le produci
Sunt intotdeauna cauzele unor efecte si mai perfecte.
Afla ca viitorul nu e fix ci ca el urmeaza
Vointa omului pe masura ce acesta se misca
Prin miscarile spatiului-timp catre telul unde incepe un timp nou.
Omul poate citi viitorul doar prin intermediul cauzelor care produc efecte.
Cauta in interiorul a ceea ce a produs cauza
Si vei descoperi cu siguranta efectele.
Asculta, omule, cand iti vorbesc despre viitor,
Despre efectul ce urmeaza cauza.
Sa stii ca omul in calatoria lui spre lumina
Cauta de-a pururi sa se elibereze din noaptea ce-l inconjoara,
Precum umbrele ce inconjoara stelele pe cer si,
La fel ca si stelele de pe cerul-spatiu, si el
Va straluci din umbra noptii.

Aflati totusi ca in toate epocile
Omul va avea acces la Lege oricand doreste.
Epocile viitoare vor fi martorele reinvierii intelepciunii
Pentru cei care vor mosteni locul tau pe aceasta stea.
Ei, la randul lor, vor capata intelepciune
Si vor invata sa alunge intunericul cu ajutorul Luminii.
Mult vor trebui sa se zbata totusi de-a lungul epocilor
Pentru a se bucura de libertatea Luminii.
Apoi asupra omului se va abate marele razboi
Ce va cutremura Pamantul si il va indeparta de la drumul sau.
Da, iar apoi Fratii Intunecati
Vor incepe razboiul dintre Lumina si intuneric.
Cand omul va fi cucerit din nou oceanul
Si va zbura in aer cu aripi asemeni pasarilor;
Cand va fi invatat sa struneasca fulgerul,
Atunci va incepe timpul razboiului.
Mare va fi batalia, mare razboiul dintre intuneric si Lumina.
Natii se vor ridica impotriva natiilor
Folosind fortele intunericului ca sa distruga Pamantul.
Arme puternice vor nimici pamantenii
Pana cand jumatate din popoare vor disparea.
Atunci vor veni fiii Diminetii si vor decreta pentru copiii oamenilor:
Oameni, incetati lupta impotriva fratilor vostri.
Doar asa veti putea ajunge la Lumina.
Incetati cu neincrederea, fratii nostri,
Si urmati calea stiind ca e cea dreapta.
Atunci oamenii vor inceta lupta, frate contra frate si tata contra fiu.
Atunci se va ridica stravechea casa a poporului meu
Din locul ei, de sub undele intunecate ale oceanului.
Din acel moment va incepe Epoca Luminii
Iar toti oamenii vor cauta Lumina telului.
Atunci Fratii Luminii vor conduce oamenii.
Alungat fi-va intunericul noptii.
Da, copiii omului vor inainta spre marele tel.
Copii ai Luminii vor deveni.

 

Sa stii ca poarta spre putere e secreta.
Sa stii ca poarta spre viata trece prin moarte.
Da, prin moarte dar nu asa cum stii tu moartea
Ci o moarte care e viata si care e foc si Lumina.
Doresti sa cunosti secretul adanc ascuns?
Priveste in sufletul tau unde se afla invatatura.

Afla ca Pamantul e viu asa cum tu esti viu in propria-ti forma formata

Afla ca atunci cand Moartea se apropie cu repeziciune de tine,
Acest lucru se intampla doar pentru ca echilibrul tau este zdruncinat.
Se intampla doar pentru ca un pol s-a pierdut.
Sa stii ca secretul vietii din Amenti este secretul refacerii echilibrului polilor.
Tot ceea ce exista are forma si traieste datorita Spiritului vietii din poli.
Nu intelegi ca in sufletul Pamantului se afla echilibrul tuturor lucrurilor care exista
Si au fiinta pe suprafata lui?
Sursa Spiritului tau este atrasa din centrul pamantului
Caci in forma pe care o ai tu esti una cu Pamantul.
Cand vei fi invatat sa-ti pastrezi echilibrul propriu
Atunci vei atrage echilibrul Pamantului.

 

Asculta, omule, secretul pe care ti-l incredintez
Astfel incat nici tu sa nu mai cunosti schimbarea.
Asaza-te o ora in fiecare zi cu capul orientat spre locul unde se afla polul pozitiv (nord).
In fiecare zi timp de o ora capul tau trebuie sa fie indreptat spre polul negativ (sud).
In timp ce capul e indreptat spre nord pastreaza-ti mintea intre piept si cap.
Iar cand capul este indreptat spre sud, pastreaza-ti gandurile intre piept si picioare.
Pastreaza-te in echilibru odata la sapte zile iar echilibrul tau va fi mai puternic ca oricand.
Da, daca esti batran, corpul tau se va simti revigorat
Iar puterea ta va deveni ca cea a unui tanar.
Acesta este secretul stiut de Maestrii prin care tin la distanta Moartea.

Pastreaza-ti echilibrul si traieste in viata.

Asculta-mi vocea, omule.
Asculta intelepciunea care te fereste de Moarte.
Cand la sfarsitul sarcinii incredintate vei dori sa pleci din aceasta viata,
Treci in planul unde Sorii Diminetii traiesc si fiinteaza ca si Copii ai Luminii.
Treci fara durere si fara regrete in planul unde exista Lumina eterna.
Mai intai intinde-te cu capul spre est.
Asaza-ti mainile suprapuse peste Sursa vietii tale (plexul solar).
Asaza-ti constiinta in centrul vietii.
Rasuceste-o si desparte-o spre nord si spre sud.
Trimite jumatate spre nord.
Iar cealalta jumatate spre sud.
Desfa-te din stransoarea fiintei tale
Iar din forma ta scanteia argintie isi va lua zborul in sus spre Soarele diminetii,
Pentru a se uni cu Lumina de unde a izvorat.
Acolo va straluci pana cand dorinta se va crea.
Apoi se va intoarce intr-un loc si intr-o forma.
Afla omule ca astfel trec marile Suflete dupa voia lor, dintr-o viata in alta.

Cand moartea se va apropia de tine nu te teme, aminteste-ti ca esti stapanul Mortii.
Relaxeaza-ti corpul, elimina orice tensiune.
Asaza-si in inima flacara Sufletului tau.
Repede apoi indreapta-l spre resedinta triunghiului.
Asteapta un moment apoi indreapta-te spre tel.
Acesta, telul tau, este locul dintre sprancene,
Locul unde memoria vietii trebuie sa fie pastrata.
Pastreaza aici flacara, in lacasul creierului
Pana cand degetele mortii iti vor cuprinde Sufletul.
Astfel cand te vei petrece din viata,
Amintirile din acea viata vor trece si ele.
Atunci trecutul va fi unul cu prezentul.
Astfel toate amintirile vor putea fi pastrate.
Vei fi liber de orice regres.
Lucrurile din trecut vor trai si in prezent.

Afla ca sufletul trebuie sa fie curatat de tot ce e intunecat
Inainte de a putea intra pe portile ce duc spre Lumina.

 
In viitor, omul va refuza sa accepte aceste secrete
Dar cel ce va cauta va gasi intotdeauna calea.

 

Secretul tuturor lucrurilor vi-l voi dezvalui acum.
Voi infatisa un secret pentru initiat
Dar usa intelegerii lui va fi complet închisa pentru profan.
Trei este secretul si vine din marele unu.
Ascultati iar Lumina va va scalda.
In preistorie, existau trei unitati.
In afara lor, nimic nu exista.
Acestea reprezinta echilibrul, sursa creatiei:
Un Dumnezeu, un Adevar, un punct al libertatii.
Cele trei provin din ceea ce formeaza echilibrul:
Toata viata, toata bunatatea, toata puterea.
Trei sunt calitatile lui Dumnezeu in caminul lui de Lumina:
Putere Infinita, Intelepciune Infinita, Iubire Infinita.

 

Apoi am inteles menirea barierelor, am inteles existenta Maestrilor din Arulu.
Doar ei cu echilibrul lor Infinit puteau sta in calea haosului.
Doar ei puteau pazi creatia lui Dumnezeu.
Apoi trecut-am de cercul celor opt.
Vazut-am toate sufletele care au invins intunericul.
Am vazut splendoarea Luminii in care locuiau.

Vino în camera de sub templul meu.

Nu manca timp de trei zile.
Acolo iti voi oferi esenta intelepciunii astfel incat cu putere sa stralucesti intre oameni.

 
Nu va voi oferi vorbe cu mai multe intelesuri.
Ascultati cu atentie acum, copiii mei.
Ascultati si urmati cuvintele pe care vi le ofer.
Mai intai voi vorbi despre lanturile intunericului
Care va leaga de sfera Pamantului.
Intunericul si lumina sunt de acelasi fel, difera doar in aparenta.
Caci amandoua provin din sursa primordiala.
Intunericul inseamna dezordine.
Lumina inseamna Ordine.
Intunericul transformat e lumina Luminii.
Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca fiinte:
Transformarea intunericului in lumina.

 

Descoperite la inceputul secolului al XX-lea . In 1925, ocultistul american doctorul Maurice Doreal (aflat în legatura cu Marea Loja Alba) a fost instruit sa le gaseasca si sa returneze Marii Piramide „Tablitele lui Thoth Atlantul”, ce ratacisera dinspre Egipt spre Africa de Sud. El si-a îndeplinit misiunea, iar inainte de a le preda, a primit acordul sa le copieze si sa le traduca. Acestea au inceput sa circule incepand din anii ’30.

 

Sunt 12 tablite din smarald verde, facute dintr-o substanta transmutata alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element si substanta. Mai exact structura atomica si celulara fiind fixa ea nu permite nici o schimbare. Din aceasta cauza tablitele contrazic legea ionizarii referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limba atlanta. Acestea reactioneaza la undele cerebrale emise de creierul celui ce citeste, eliberand vibratia mentala asociata in mintea cititorului. Tablitele sunt prinse intre ele cu inele facute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tija din acelasi material.

© http://portal.tfm.ro/

Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.

TABLITELE DE SMARALD ale lui THOTH
;

TABLITA I

Istoria lui Thoth, Atlantul

 
Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor

paznicul documentelor, atotputernic rege, magician

traind din generatie in generatie,

pregatindu-ma sa cobor in salile din Amenti,

am scris spre a-i indruma

pe cei care vor veni dupa mine,

aceste documente ale atotputernicei intelepciuni a Marii Atlantide.

In marele oras din KEOR, pe insula UNDAL,

intr-un timp foarte indepartat, am inceput aceasta incarnare.

Preaputernicii atlanti au trait si au murit altfel

decat o fac oamenii din epoca de acum,

din eon in eon si-au reinnoit viata

in Salile din Amenti unde raul vietii curge etern.

De o suta de ori cate zece

am coborat pe intunecatul drum ce duce spre lumina,

si de tot atatea ori am urcat din

intuneric spre lumina cu forte si puteri reinnoite.

Acum inca o data voi cobori

iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.)

nu vor mai sti de mine.

Dar intr-un timp ce nu s-a nascut inca ma voi ridica din nou,

preaputernic, cerand socoteala

celor ramasi in urma.

Atunci sa va feriti, voi cei din KHEM,

invatatura de mi-ati fi tradat,

caci arunca-va-voi

in intunericul cavernelor de unde ati venit.

Sa nu-mi tradati secretele

oamenilor nordului

oamenilor sudului

ori blestemul meu se va abate asupra voastra.

Nu uitati sa luati aminte la cuvintele mele

pentru ca sigur ma voi reintoarce

si voi cere de la voi ceea ce paziti.

Da, chiar si de dincolo de timp

si de moarte ma voi intoarce,

rasplatind sau pedepsind

dupa loialitatea fiecaruia.

Maret fost-a poporul meu in timpuri apuse,

maret dincolo de intelegerea

oamenilor ce-s acum in jurul meu;

avand stiinta intelepciunii celor de demult,

cautand departe in inima infinitatii

cunostinte ce apartineau tineretii Pamantului.

Intelepti eram datorita intelepciunii

Copiilor Luminii care traiau printre noi.

Puternici eram datorita puterii ce venea

din focul etern.

Iar mai presus de toate, cel mai important intre

copiii omului era tatal meu, THOTME,

paznicul marelui templu,

punte intre Copiii Luminii

care locuiau in templu si

rasele de oameni care populau cele zece insule.

Sol, dupa Trei,

al Locuitorului din UNAL,

vorbind Regilor

cu o voce careia trebuia sa i te supui.

Crescut-am acolo pana la maturitate,

fiind invatat de tatal meu misterele stravechi,

pana cand, in timp, crescu in mine focul intelepciunii,

iar acesta se transforma intr-o flacara ce ma consuma.

N-am dorit altceva decat atingerea intelepciunii.

Pana cand intr-o mareata zi porunca veni de la

Locuitorul Templului, sa fiu adus in fata lui.

Putini erau aceia intre copiii omului

ce privisera acea fata si traisera apoi,

caci Copiii Luminii nu sunt precum fiii omului

cand nu sunt incarnati intr-un corp fizic.

Ales fost-am dintre fiii omului,

educat de catre Locuitor astfel ca

telurile lui sa fie indeplinite,

teluri nenascute inca in pantecul timpului.

Epoci intregi am locuit in Templu,

acumuland din ce in ce mai multa intelepciune,

pana cand si eu m-am apropiat de lumina trimisa de marele foc.

Mi-a aratat calea spre Amenti,

lumea de dincolo unde sta marele rege pe tronul sau.

Adanc m-am plecat in semn de respect in fata Maestrilor Vietii

si a Maestrilor Mortii, primind in dar Cheia Vietii.

Eliberat eram de Salile din Amenti, alungand moartea din cercul vietii.

Departe spre stele calatorit-am pana cand spatiul si timpul au disparut.

Dupa ce sorbit-am cu nesat din cupa intelepciunii,

am privit in sufletele oamenilor unde-am descoperit

mistere si mai mari si m-am bucurat.

Caci doar in Cautarea Adevarului putea Sufletul meu

sa se linisteasca si flacara din mine sa se stinga.

De-a lungul epocilor am trait,

urmarindu-i pe cei din jurul meu gustand din cupa mortii

si intorcandu-se apoi in lumina vietii.

Treptat, din Regatele Atlantidei se raspandira valuri

de constiinta contopite cu mine,

pentru ca apoi ele sa fie inlocuite de semintele unei stele inferioare.

Supunandu-se legii, cuvantul Maestrului crescu ca o floare.

Inspre intunericul din strafunduri se indreptara gandurile Atlantilor,

Pana cand, in sfarsit in aceasta manie sosi din AGWANTI,

Locuitorul, (cuvantul Agwanti nu are un echivalent in limba engleza; inseamna o stare de detasare. n.tr.) rostind Cuvantul, chemand puterea.

Adanc in inima Pamantului, fiii din Amenti auzira,

si auzind produsera preschimbarea florii focului

care arde etern, il transformara folosind LOGOS-ul,

pana cand marele foc isi schimba directia.

Peste lume se napustira atunci marile ape,

innecand si scufundand,

schimband echilibrul Pamantului

pana cand doar Templul Luminii mai ramase

intreg pe marele munte de pe insula UNDAL

care se ridica dintre ape,

doar cativa mai traiau

salvati de furia apelor.

Ma chema apoi Maestrul, zicand:

Aduna-mi poporul.

Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am invatat,

pana vei ajunge pe pamantul barbarilor parosi,

ce locuiesc in pesteri, in desert.

Acolo urmeaza planul pe care il stii deja.

Adunatu-mi-am atunci poporul si

am intrat in marea nava a Maestrului.

In sus ne-am ridicat dimineata.

Intunecat sub noi se vedea Templul.

Brusc peste el napustitu-s-au apele.

Disparut de pe suprafata Pamantului,

pana cand vremea va sosi, era maretul Templu.

Foarte repede ne-am indreptat spre soarele diminetii,

pana cand sub noi se intinse taramul copiilor din KHEM.

Maniosi, ne-au intampinat cu maciuci si suliti,

pe care le agitau in aer, dorind sa injunghie si chiar sa-i distruga

pe fiii Atlantidei.

Atunci ridicatu-mi-am toiagul indreptand spre ei o raza vibratorie

care ii facu sa ramana nemiscati ca niste bucati de piatra de pe munte.

Apoi vorbitu-le-am cu o voce calma si pasnica, povestindu-le despre

puterea Atlantidei,

afirmand ca suntem copiii Soarelui si mesagerii lui.

Intimidatu-i-am apoi aratandu-le puterile mele magice

pana cand au ajuns sa se tarasca la picioarele mele

cand s-au putut misca din nou.

Mult timp am locuit pe taramul numit KHEM, mult, mult timp.

Ascultand poruncile Maestrului, care desi doarme traieste de-a pururi,

am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis in toate zarile,

sperand ca din pantecul timpului intelepciunea poate reaparea in copiii ei.

Mult timp petrecut-am in KHEM,

facand lucruri marete cu ajutorul intelepciunii din mine.

In sus crescura spre lumina cunoasterii copiii din KHEM,

udati de ploile intelepciunii mele.

Deschis-am atunci drum spre Amenti ca sa-mi pot pastra puterile,

traind din epoca in epoca ca Soare al Atlantidei,

pazind intelepciunea, pastrand documentele.

Cativa dintre fiii KHEM-ului,

atragandu-i pe ceilalti in jurul lor,

crescura incet in forta Sufletului.

Acum, inca o data, cobor dintre ei in intunecatele sali din Amenti,

adanc in salile subterane, inaintea Maestrilor puterilor,

fata in fata inca o data cu Locuitorul.

Ridicat-am sus deasupra intrarii, o trecatoare,

o poarta ce duce spre Amenti.

Putini ar avea curajul sa indrazneasca, putini trec poarta spre

intunericul din Amenti.

Ridicat-am deasupra intrarii, o puternica piramida,

folosind puterea ce intrece forta Pamantului (gravitatia, n.tr.).

Adanc, foarte adanc am asezat casa-de-forta sau camera,

din care am sculptat o trecatoare circulara ce ajunge

aproape de mareata adunare.

Acolo in varf, am asezat cristalul, ce trimite raze spre “Timp-Spatiu”,

atragand forta din eter, si concentrand-o catre trecatoarea spre Amenti.

Construit-am si alte camere care par a fi goale,

totusi ascunse

in ele se afla cheile spre Amenti.

Cel ce cu curaj va porni spre taramurile intunecate

sa se purifice mai intai prin post indelungat.

Sa se intinda in sarcofagul de piatra din camera mea.

Apoi ii voi dezvalui marile mistere.

Curand se va indrepta spre locul unde il voi intampina,

chiar si in intunericul Pamantului il voi intampina, eu,

Thoth, Maestrul Intelepciunii, il voi intampina

si voi trai alaturi de el de-a pururi.

Construit-am Marea Piramida,

dupa modelul piramidei fortei Pamantului,

arzand etern astfel ca, si ea,

sa ramana de-a lungul secolelor.

In interiorul ei, am asezat cunoasterea despre “Stiinta-Magiei”

astfel ca sa pot fi aici cand ma reintorc din Amenti,

da, in timp ce dorm in Salile din Amenti,

Sufletul meu ce hoinareste liber se va reincarna,

va locui intre oameni in aceasta forma sau in alta.

(Hermes-de trei ori nascutul)

Trimis pe Pamant al Locuitorului sunt,

indeplinindu-i poruncile astfel ca multi sa fie ridicati.

Acum ma intorc in Salile din Amenti,

lasand in urma ceva din intelepciunea mea.

Pastrati-o si urmati porunca Locuitorului:

Ridicati intotdeauna ochii spre lumina.

Cu siguranta, in timp, veti deveni una cu Maestrul,

Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu Maestrul,

Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu TOTUL.

Acum, plec de la voi.

Nu uitati poruncile mele,

pastrati-le si respectati-le,

iar eu voi fi cu voi,

ajutandu-va si indrumandu-va spre Lumina.

In fata mea se deschide poarta.

Cobor in intunericul noptii.

 

 

 

TABLITA II

Salile din Amenti

 

Adanc in inima pamantului se gasesc Salile din Amenti,

cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,

Salile Mortilor si ale celor vii,

scaldate in focul infinitului TOT.

Intr-un timp foarte indepartat, pierdut in spatiu-timp,

Copiii Luminii au privit in jos catre lume.

Vazand copiii omului in sclavie legati de forta care venea de dedesupt

Au stiut ca doar eliberindu-se din aceasta sclavie

va putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare.

Pe Pamant coborat-au si si-au creat corpuri,

asemanatoare cu cele ale oamenilor.

Maestrii au spus dupa aceasta transformare:

“Suntem cei formati din praf din spatiu, luand parte la viata din

infinitul TOT;

traim in lume ca si copiii omului, la fel ca si copiii omului si totusi

diferit.”

Apoi pentru a locui, adanc sub scoarta Pamantului,

au sapat spatii mari cu ajutorul puterii lor,

spatii diferite de cele ale copiilor omului.

Le-au inconjurat apoi cu forte si puteri, pentru a apara Salile Mortilor.

Unul langa altul au asezat apoi alte spatii, le-au umplut cu Viata si cu

lumina de deasupra.

Construit-au apoi Salile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi

sa traiasca plini de viata pana la sfarsitul eternitatii.

Treizeci si doi de copii erau,

Fii ai Luminilor care coborasera intre oameni,

Cautand sa elibereze din sclavia intunericului

Pe cei tintuiti de forta ce venea de dedesupt.

Adanc in Salile din Amenti crescu o floare, arzatoare, ce se marea,

alungand noaptea.

Asezata in centru, o raza puternica, datatoare

de Viata, de Lumina, umplandu-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.

Asezat-au tronuri in jurul ei, treizeci si doua,

locuri pentru fiecare Copil al Luminii,

asezate astfel ca sa fie scaldati de ceea ce radia din floare, Viata din

eterna Lumina.

Acolo isi asezau de fiecare data primele corpuri create

pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vietii.

O suta de ani din fiecare o mie trebuia

ca Lumina datatoare de Viata sa le lumineze corpurile.

Grabind, trezind Spiritul Vietii.

Acolo in acel cerc, din eon in eon, stau Marii Maestri,

ducand o viata necunoscuta oamenilor.

Acolo in Salile Vietii dorm ei,

liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.

La diferite intervale, in timp ce corpurile lor raman adormite,

ei se incarneaza in corpurile oamenilor.

Ii invata cum sa iasa din intuneric si ii indruma spre lumina.

Acolo in Sala Vietii, plina de intelepciunea lor,

necunoscuti raselor de oameni, traind dintotdeauna sub recele

foc al vietii, stau Copiii Luminii.

Exista momente cand se trezesc,

si se ridica din adancuri pentru a fi lumini calauzitoare intre oameni,

infiniti printre oamenii limitati.

Cel ce progresand a iesit din intuneric, s-a ridicat din noapte spre lumina,

este eliberat de Salile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii si a

Vietii.

Indrumat atunci de intelepciune si cunostintele acumulate,

va trece dintre oameni intre Maestrii Vietii.

Acolo poate locui la fel ca si ceilalti Maestri, eliberat din sclavia

intunericului noptii.

Asezati in interiorul florii ce radiaza stau sapte

Maestri din Spatiu-Timpurile de deasupra noastra,

ajutand si calauzind prin infinita Intelepciune, calea prin timp a

copiilor omului.

Preaputernici si stranii sunt, invaluiti in puterea lor,

tacuti, atoatestiutori, atragand spre ei forta Vietii,

diferiti si totusi una cu copiii omului.

Da, diferiti, si totusi Una cu Copiii Luminii.

Pastratori si pazitori ai fortei ce inrobeste omul,

pregatiti sa o slabeasca daca lumina a fost atinsa.

Primul si cel mai puternic, este Entitatea Ascunsa, Maestrul Maestrilor,

infinitul Noua, deasupra celorlalti de la fiecare Maestru al Ciclurilor;

Trei, Patru, Cinci si Sase, Sapte, Opt,

fiecare avand o misiune, fiecare cu fortele proprii,

calauzind, indrumand destinul omului.

Acolo stau, preaputernici, eliberati de orice timp si spatiu.

Nu apartin acestei lumi si totusi inruditi cu ea,

Frati Mai Mari, ai copiilor omului.

Judecand si cantarind, cu ajutorul intelepciunii lor,

urmaresc inaintarea Luminii printre oameni.

Acolo, inaintea lor, am fost condus de catre Locuitor,

si l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.

Apoi din EL se auzi o voce spunand:

“Maret esti tu, Thoth, intre copiii omului.

liber esti de-acum de Salile din Amenti,

Maestru al Vietii intre copiii omului.

Nu vei mai gusta moartea decat daca vei voi,

vei sorbi doar Viata pana la capatul eternitatii,

De-acum ti-e Viata

de-a pururi la indemana.

De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.

Poti locui sau pleca de aici dupa cum ti-e vrerea,

Liber este Amenti pentru Soarele omului.

Bucura-te de Viata in orice forma voiesti,

Copil al Luminii crescut intre oameni.

Alege ce vrei sa faci, caci toti trebuie sa trudeasca,

Sa nu te eliberezi niciodata de calea Luminii.

Un pas doar ai facut pe lungul drum spre inaltimi,

infinit este acum muntele Luminii.

Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalta;

inaintarea ta nu face decat sa-ndeparteze scopul.

Apropie-te intotdeauna de infinita Intelepciune,

si ca-nainte scopul se va indeparta.

Eliberat esti acum de Salile din Amenti

spre a merge alaturi de Maestrii lumii,

catre acelasi scop, lucrand impreuna,

pentru a aduce Lumina copiilor omului.”

Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maestri,

ma lua de mana si ma conduse inainte,

prin toate Salile adanc ascunsului taram.

Ma conduse prin Salile din Amenti,

dezvaluindu-mi secretele necunoscute omului.

Prin coridoru-ntunecat, ma conduse in jos,

spre Sala unde sta intunecata Moarte.

Uriasa se-ntindea in fata mea mareata Sala,

inconjurata de-ntuneric dar totusi plina de Lumina.

In fata mea se ridica un tron intunecat,

Invaluita sedea pe el o silueta a noptii.

Mai neagra decat noaptea statea acolo,

De-un negru ce-al noptii nu era.

In fata ei s-opri Maestrul, rostind

Cuvantul ce produce Viata:

“o, maestre al intunericului,

calauza pe drumul ce duce dinspre Viata spre Viata,

in fata ta aduc un Soare al diminetii.

Sa-l nu-l atingi vreodata cu puterea noptii.

Sa nu-i chemi flacara spre intunericul noptii.

Cunoaste-l si priveste-l, e fratele nostru

ce s-a ridicat din intuneric spre Lumina.

Elibereaza-i flacara din robie,

Ca libera sa arda in intunericul noptii.”

O mana ridica atunci silueta,

si o flacara aparu, devenind din ce in ce mai stralucitoare.

cu repeziciune dand cortina de-ntuneric la o parte,

scotand Sala din bezna noptii.

In spatiul mare din fata mea aparura,

luminite dupa luminite, de dupa valul noptii.

Nenumarate milioane topaiau in fata mea

unele arzand ca niste flori de foc.

Altele aruncau o lumina slaba ce abia se zarea din noapte.

Lumina unora scadea cu repeziciune;

a altora crestea doar dintr-o scanteie de lumina.

Fiecare era inconjurata de un palid val de intuneric,

dar totusi ardea cu o flacara ce nu putea fi niciodata stinsa.

Zburand de colo-colo precum licuricii primavara,

umpleau spatiul cu Lumina si cu Viata.

Atunci se auzi o voce, puternica si solemna, zicand:

“Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,

crescand sau slabind in intensitate, existand de-a pururi,

schimbandu-se dar fiind vii, in moarte spre viata.

Dupa ce imbobocesc ca niste flori,

si ating punctul final al cresterii in viata,

repede trimit atunci valul intunericului

invaluindu-le si schimbandu-le in noi forme de viata.

Constant de-a lungul epocilor, crescand, devenind o alta flacara,

luminand intunericul cu si mai mare forta,

stinsa si totusi nestinsa de catre valul noptii.

Astfel creste sufletul omului de-a pururi

distrus dar totusi nedistrus de intunericul noptii.

Eu, Moartea, vin dar nu raman,

Caci viata exista dintotdeauna in TOTUL;

Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,

Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.

Trezeste-te, O flacara ce arzi de-a pururi in interior,

Straluce si infrange valul noptii.”

Apoi in mijlocul vapailor in intuneric, crescu una ce

alunga noaptea, crescand, marindu-se

devenind si mai stralucitoare pana cand nu mai fu decat lumina.

Atunci vorbi calauza mea, vocea maestrului:

Priveste-ti propriul suflet cum creste in lumina,

eliberat acum de-a pururi de Maestrul noptii.

Prin multe spatii ma duse-apoi spatii unde se aflau secretele

Copiilor Luminii;

secrete pe care omul nu le va afla poate niciodata pana cand

nu va deveni si el un Soare al Luminii.

Ma conduse inapoi spre Lumina

Din Sala Luminii.

Ingenuncheat-am acolo in fata marilor Maestri,

Maestri a TOATE.

Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:

Ai fost eliberat de Salile din Amenti.

Alege ce vrei sa faci intre copiii omului.

Am vorbit si eu apoi:

O, mare maestru, permite-mi sa fiu invatator de oameni,

sa le arat calea pana vor deveni si ei lumini intre oameni;

eliberati de valul noptii care ii inconjura, arzand si luminand intre oameni.

Imi vorbi apoi vocea:

Mergi si asa sa fie dupa cum ti-e voia.

Stapan al propriului destin iti esti acum,

liber sa accepti sau sa refuzi.

Preia-ti puterea, preia-ti intelepciunea.

Ca o lumina straluceste intre copiii omului.

In sus ma conduse apoi Locuitorul.

Si am trait din nou intre copiii omului,

invatandu-i si aratandu-le cate ceva din intelepciunea mea;

Soare al Luminii, un foc intre oameni.

Acum pasesc din nou pe calea ce duce in jos, cautand lumina

in intunericul noptii.

Pastrati-mi documentele caci calauza vor fi pentru copiii omului.

 

 

 

Tablita III

Cheia Intelepciunii

 

Eu, THOTH, atlantul,

ofer intelepciunea mea,

ofer cunostintele mele,

ofer puterea mea.

De buna voie le ofer copiilor omului.

Ofer in speranta ca si ei ar putea avea intelepciune

care sa straluceasca in lume din spatele valului noptii.

Intelepciunea este putere iar puterea este intelepciune,

impreuna completand intregul.

Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.

Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.

Daca vine la tine cineva plin de invatatura,

asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.

Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul ca si razele de soare

lumineaza totul.

Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci doar prin Lege

se elibereaza oamenii.

Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este ceea ce leaga omul de intuneric.

Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.

Fa mai mult decat ti se cere.

Cand ai acumulat bogatii,

Urmeaza-ti indemnul inimii

Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita .

Asculta-ti inima cat mai mult.

Si sufletul se va bucura.

Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,

Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.

Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta.

Daca va veni cineva sa-ti ceara sfatul, lasa-l sa vorbeasca liber,

caci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi infaptuit.

Daca se codeste sa-si deschida inima catre tine,

e pentru ca tu, cel ce judeca situatia, esti de vina.

Nu rosti vorbe nechibzuite si nici nu le asculta,

pentru ca acestea sunt spuse de cel ce nu este in armonie.

Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din fata ta sa poata afla intelepciunea.

Tacerea e un mare castig.

Nu castigi nimic vorbind foarte mult.

Nu-ti ridica inima mai presus de cea a copiilor omului,

pentru ca sa nu ajunga mai jos decat praful chiar.

Daca vei ajunge mare intre oameni,

sa fii respectat pentru ceea ce stii si pentru blandete.

Daca vrei sa cunosti firea unui prieten, nu-i intreba tovarasii,

ci petrece catva timp doar cu el.

Discuta cu el, pune-i la incercare inima prin cuvintele lui

si prin purtarea lui.

Caci ce intra in magazie trebuie sa si iasa,

iar lucrurile ce-ti apartin trebuie impartasite si prietenului tau.

Invatatura e considerata de prost drept ignoranta,

iar lucrurile profitabile ii sunt daunatoare.

El traieste in moarte.

Si-aceasta-i este hrana.

Secrete exista in Cosmos ce odata dezvaluite umplu lumea cu lumina lor.

Cel ce-ar vrea sa se elibereze din sclavia intunericului

sa desparta mai intai materialul de imaterial, focul de pamant;

pentru ca se stie ca asa cum pamantul coboara spre pamant,

la fel si focul urca spre foc si devine una cu focul.

Cel ce cunoaste focul din sine va urca spre focul etern

si va trai in el de-a pururi.

Focul, focul interior, este cea mai puternica forta dintre toate,

pentru ca biruie totul si trece prin toate lucrurile de pe Pamant.

Omul se sprijina doar pe ceea ce rezista.

Pamantul trebuie sa-i reziste omului altfel acesta nu ar exista.

Nu toti ochii vad la fel, unul vede un obiect de o anume forma si culoare

iar altul, de o alta forma si culoare.

La fel si infinitul foc, ce-si schimba culorile,

nu e la fel de la o zi la alta.

Asa vorbesc eu, THOTH, despre intelepciunea mea,

caci un om e un foc ce arde stralucind in noapte; nu e stins niciodata de valul intunericului,

nu e niciodata stins de valul noptii.

In inimile oamenilor am privit cu ajutorul intelepciunii mele,

si am aflat ca nu s-au eliberat inca de lupta.

Elibereaza-ti focul, O frate al meu sau el va fi ingropat in umbra noptii!

Asculta omule aceasta intelepciune: unde inceteaza numele si forma?

Doar in constiinta, invizibila, o forta infinita ce radiaza stralucitor.

Formele pe care le creezi luminandu-ti

felul de a privi lumea sunt cu adevarat efecte ce urmeaza cauza ta.

Omul este o stea incatusata intr-un corp, pana cand, la sfarsit

se elibereaza prin propria lupta.

Doar prin efort si truda steaua din tine

va inflori intr-o noua viata.

Cel ce stie inceputul tuturor lucrurilor,

isi elibereaza steaua din taramul noptii.

Aminteste-ti, omule, ca tot ce exista e doar o alta forma

a ceea ce nu exista.

Orice forma de viata trece in alta forma de viata

iar tu nu faci exceptie de la aceasta lege.

Respecta Legea, caci totul e Lege.

Nu cauta ce nu tine de Lege, caci asa ceva exista doar in iluzia simturilor.

Intelepciunea vine in intampinarea tuturor copiii ei

asa cum ei vin in intampinarea ei.

De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsa.

Trezeste-te, omule, si fii intelept.

Adanc in misterele vietii am calatorit, cautand cele ascunse.

Asculta, omule, si fii intelept.

Departe, sub scoarta pamantului, in Salile din Amenti,

Secrete ascunse oamenilor am vazut.

Ades am trecut prin coridorul bine ascuns,

si am privit Lumina care este Viata pentru oameni.

Acolo, sub florile Vietii nesfarsite,

cautat-am in inimile si secretele oamenilor.

Aflat-am ca omul nu face decat sa traiasca in intuneric,

lumina marelui foc fiindu-i ascunsa in sine.

Inaintea Maestrilor din ascunsul Amenti

am acumulat intelepciunea pe care o dau oamenilor.

Maestri sunt ei, ai Intelepciunii Secrete,

adusa din viitorul sfarsitului infinitatii.

Sapte sunt, Maestrii din Amenti,

mai presus de Copiii Diminetii,

Sori ai ciclurilor, Maestri ai Intelepciunii.

Nu sunt la fel ca si copiii omului?

TREI, PATRU, CINCI SI SASE, SAPTE

OPT, NOUA sunt titlurile Maestrilor oamenilor.

Departe de viitor, fara forma si totusi in formare

au venit ei ca invatatori ai copiilor omului.

Traiesc de-a pururi, fara sa faca parte totusi dintre cei vii,

nelegati de viata si liberi de moarte.

Conduc dintotdeauna cu infinita-ntelepciune,

legati si totusi nelegati de intunecatele Sali ale Mortii.

Au viata-n ei dar care nu este viata,

eliberati de toate sunt Maestrii TOTULUI.

De la ei a venit Logos-ul, instrumente ei ale puterii nemasurate.

Mareata este infatisarea lor, si totusi ascunsa in micime,

formata de ceea ce se formeaza, cunoscuta si totusi nestiuta.

TREI pastreaza cheile tuturor magiilor ascunse,

creator este el al Salilor Mortilor;

trimitand putere, invaluit in intuneric,

legand sufletele copiilor omului;

trimitand intunericul, legand forta sufletului;

conducator al negativului pentru copiii omului.

PATRU e cel ce sloboade puterea.

Maestru al Vietii este pentru copiii omului.

Lumina ii e corpul, flacara ii este infatisarea,

eliberator de suflete pentru copii omului.

CINCI este stapanul, Maestrul tuturor magiilor –

Cheia Cuvantului ce rasuna printre oameni.

SASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns,

Cararea sufletelor copiilor oamenilor.

SAPTE este Maestrul vastitatii,

Stapanul Spatiului si cheia Timpurilor.

OPT este cel ce comanda progresul;

Cantareste si echilibreaza calatoria omului.

NOUA este tatal, maret la randu-i in infatisare,

Formandu-se si schimbandu-se din ceea ce nu are forma.

Gandeste-te cu mare atentie la simbolurile pe care ti le-am dat.

Chei sunt ele, desi sunt ascunse oamenilor.

Nazuieste oricand spre inalt, Suflet al diminetii,

Intoarce-ti gandurile spre Lumina si Viata.

Descopera in simbolurile pe care ti le-am dat,

lumina pe drumul ce porneste din viata si se termina in viata.

Cauta cu intelepciune.

Intoarce-ti gandurile spre interiorul tau.

Nu-ti inchide mintea florii Luminii.

Asaza-ti in corp o imagine faurita din ganduri.

Gandeste-te la numerele care te conduc spre Viata.

Curata este cararea pentru cel ce are intelepciune.

Deschide usa Imparatiei Luminii.

Revarsa-ti flacara ca un Soare al diminetii ce esti,

Indeparteaza intunericul si traieste in lumina zilei.

Priveste-te, omule! Ca parte a fiintei tale

Cei Sapte care sunt dar nu sunt ce par a fi.

Deschisu-mi-am, omule, intelepciunea,.

Urmeaza drumul pe care primul am pasit.

Maestri ai Intelepciunii,

SOARE al LUMINII MATINALE si al VIETII pentru copiii omului.

Tablita IV

Cel Nascut in Spatiu

 

Asculta, omule, vocea intelepciunii,

Asculta vocea lui THOTH, atlantul.

De buna voie iti ofer intelepciunea mea,

Adunata din spatiul si timpul acestui ciclu;

Stapan al misterelor, SOARE al diminetii,

Traind de-a pururi, un copil al LUMINII,

Stralucind ca o stea a diminetii.

THOTH invatatorul de oameni, invatator al TOTULUI.

Cu mult timp in urma, in copilaria mea,

Priveam stelele din de mult ingropata Atlantida,

Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor.

Atunci crescu in inima mea o mare dorinta de a cuceri drumul

ce ducea catre stele.

An dupa an, am cautat intelepciunea, cunostinte noi, urmand calea,

Pana cand SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din stransoare

si a plecat departe.

Eliberat eram de legatura pamant-om.

Eliberat de corp, am tasnit in noapte.

Deschis era, in sfarsit, si pentru mine spatiul stelar.

Eliberat din stransoarea noptii eram.

Acum puteam cauta intelepciune la marginile spatiului,

Departe de cunoasterea omului limitat.

Departe, in spatiu, calatori liber SUFLETUL meu

In infinitatea cercului luminii.

Ciudate, dincolo de intelegere, erau unele planete,

Gigantice, cum omul nici nu poate visa.

Totusi gasit-am Legea, in toata frumusetea ei, ce se facea simtita

Pe si printre acele planete asa cum se face simtita printre oameni.

Prin frumusetea infinitatii calatori sufletul meu,

Departe in spatiu am zburat cu gandul.

M-am odihnit pe o planeta frumoasa

Al carei aer era plin de sunete armonioase.

Forme erau acolo, miscandu-se in Ordine,

Marete si maiestuoase precum stelele noptii;

Urcand in armonie, echilibru ordonat,

Simboluri ale Cosmicului, si ale Legii.

Pe langa multe stele trecut-am in calatoria mea,

Si pe langa multe rase de oameni

Unii urcand ca stele ale diminetii

Altii cazand spre intunericul noptii.

Fiecare din ei se luptau sa se ridice,

Urcand spre inaltimi si sondand abisurile,

Ajungand uneori pe taramuri luminoase,

Trecand prin intuneric ca sa iasa la Lumina.

Sa stii, omule, ca Lumina este mostenirea ta.

Intunericul e doar un val.

Inchisa in inima ta se afla lumina eterna,

Asteptand sa fie eliberata pentru a cuceri,

Asteptand sa rupa valul noptii.

Am descoperit cativa din cei ce cucerisera eterul.

Eliberati de spatiu dar totusi oameni erau.

Folosind forta care sta la baza TUTUROR lucrurilor,

Departe in spatiu construit-au o planeta,

Condusa de forta ce curge prin TOT;

Concentrand, transformand eterul in forme

Care cresteau dupa vrerea lor.

Depasisera in stiinta toate rasele,

Aveau o intelepciune nemasurata, erau fii ai stelelor.

Indelung am stat si le-am admirat intelepciunea.

Au creat din eter orase

Marete din trandafiri si aur.

Ci mult timp in urma, ei cucerisera eterul,

Se eliberasera din stransoare

Se gandeau doar la o imagine iar aceasta era rapid creata.

Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos,

Vazand lucruri si noi dar si vechi;

Invatand ca omul este cu adevarat un fiu al spatiului,

Un Soare intre Sori, un copil al stelelor.

Sa stii, omule, ca tot ce ai, este una cu stelele.

Corpul tau nu e decat o planeta

Invartindu-se in jurul stelei din centrul sistemului planetar.

Dupa ce vei obtine lumina intelepciunii totale,

Liber vei fi sa stralucesti in eter

Vei fi unul din Sorii ce lumineaza intunericul exterior

Unul din copiii spatiului ce creste in Lumina.

Asa precum stelele isi pierd cu timpul stralucirea,

Lumina lor revenind la mareata sursa,

La fel, omule, trece sufletul

Lasand in urma intunericul noptii.

Format din eterul primordial, plin de stralucirea ce curge dinspre sursa,

Legat de eterul ce il inconjoara

Straluce de-a pururi pana cand se elibereaza in sfarsit.

Ridica-ti flacara din intuneric, lasa-n urma noaptea si liber vei fi.

Calatorit-am prin spatiu-timp,

Stiind ca in sfarsit sufletul meu era liber,

Stiind ca in sfarsit pot urma intelepciunea.

Pana cand, in cele din urma am trecut intr-un plan,

Ascuns cunoasterii, necunoscut intelepciunii,

O prelungire dincolo de tot ceea ce stim noi.

Avand aceasta cunoastere, omule,

Sufletul meu a fost si mai fericit,

Pentru ca acum eram liber.

Asculta, fiu al spatiului,

Asculta-mi intelepciunea:

Afla ca si tu vei fi liber.

Asculta-mi inca o data intelepciunea, omule,

Caci ascultand si tu poti trai si fi liber.

Nu esti ceva pamantean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice.

Nu mai stii de unde vii, omule?

Nu stii ca esti cu adevarat Lumina?

Soare al Maretului Soare, dobandind intelepciune

Vei constientiza legatura ta cu Lumina.

Tie iti ofer acum cunoastere,

Libertatea de a pasi pe aceeasi cale pe care am mers si eu,

Aratandu-ti cum prin zbuciumul meu

Am pasit pe calea ce duce spre stele.

Asculta, omule, si constientizeaza-ti legaturile,

Afla cum sa te eliberezi.

Din mijlocul intunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina si cu stelele.

Urmeaza intotdeauna calea intelepciunii.

Doar asa te poti ridica.

Destinul omului il conduce dintotdeauna inainte

Spre Curbele Infinitului TOT.

Afla, omule, ca tot spatiul este supus ordinii.

Doar prin Ordine poti fi Una cu TOTUL.

Ordinea si echilibrul sunt Legile Cosmosului.

Respecta-le si vei fi Una cu TOTUL.

Cel ce va urma cararea intelepciunii,

Trebuie sa fie deschis florii vietii,

Sa-si extinda constiinta dincolo de intuneric,

Sa curga prin timp si spatiu spre TOT.

Profund, in liniste trebuie sa ramai pana cand, in sfarsit

Te vei elibera de dorinte,

De dorinta de a vorbi in tacerea in care te afli.

Elibereaza-te prin tacere de legatura cuvintelor.

Abstinenta de la mancare pana cand ai invins

Dorinta de a manca, aceasta subjuga sufletul.

Atunci asaza-te in intuneric.

Inchide ochii ca sa nu mai vezi razele Luminii.

Centreaza-ti forta sufletului in locul constiintei,

Si elibereaza-l de robia noptii.

Asaza-ti in minte imaginea pe care o doresti.

Imagineaza-ti locul pe care ai vrea sa-l vezi.

Vibreaza inainte si inapoi cu forta ta.

Desfa-ti sufletul din legaturile noptii.

Cu toata puterea trebuie sa scuturi

Pana cand sufletul tau va fi eliberat in sfarsit.

Atotputernica mai presus de cuvinte este flacara Cosmica,

Ce sade in planuri necunoscute omului;

Atotputernica si echilibrata, miscandu-se in Ordine,

Muzica plina de armonie, dincolo de om.

Vorbind prin muzica, cantand prin intermediul culorilor,

Flacara ce arde de la inceputul TOTULUI Etern.

Scanteie din aceasta flacara sunteti, copiii mei,

Arzand in culori vii si traind prin muzica.

Asculta vocea si vei fi liber.

Constiinta eliberata fuzioneaza cu cea Cosmica,

Cu Ordinea si Legea TOTULUI.

Sa nu te indoiesti, omule, ca din intuneric,

Lumina va straluci in continuare ca un simbol al TOTULUI.

Spune aceasta rugaciune daca vrei sa obtii intelepciunea.

Roaga-te ca Lumina sa inunde TOTUL.

Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in

Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.

Ridica-mi focul din intuneric,

Atractie a focului care este Una cu TOTUL.

Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.

Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.

Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;

Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile

Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea.

Cand ti-ai eliberat sufletul din robie, sa stii ca pentru tine

nu mai exista intuneric.

Prin spatiu vei putea cauta intelepciune descatusat de trup.

Liber zboara in lumina diminetii,

Sufletule, spre taramurile Luminii. Misca-te in Ordine,

In Armonie, eliberat vei fi impreuna cu Copiii Luminii.

Cauta si cunoaste, Cheia mea spre Intelepciune.

Astfel, omule, vei fi liber cu siguranta.

Tablita V

Locuitorul din Unal

 

Ades visez la ingropata Atlantida, pierduta in epoci

ce-au disparut in noapte.

Eon dupa eon ai fiintat in frumusete, lumina stralucind

in intunericul noptii.

Atotputernic, domnind peste cei nascuti pe pamant,

Stapan al Pamantului in vremea Atlantidei.

Rege al natiilor, stapan al intelepciunii,

LUMINA deasupra orasului SUNTAL,

Pastrator al caii,

Traia in TEMPLUL sau,

MAESTRUL din UNAL,

LUMINA a Pamantului in zilele Atlantidei.

Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi,

Traind in corpuri ca si printre oameni.

Nenascut pe Pamant,

EL, venit de dincolo de noi,

SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.

Sa stii, omule, ca Maestrul HORLET,

Nu a fost niciodata una cu copiii oamenilor.

In vremuri de demult cand Atlantida s-a aratat ca o putere

A aparut cineva cu Cheia Intelepciunii,

Aratand tuturor calea spre LUMINA.

Aratatu-le-a tuturor oamenilor calea spre desavarsire,

Calea Luminii ce curge printre oameni.

Stapanind intunericul, conducand Sufletul-Omului,

Spre inaltimi ce erau Una cu Lumina.

Imparti el Regatele in parti.

Zece erau la numar, conduse de copiii oamenilor.

Intr-unul construi un TEMPLU,

Dar construit nu de copiii oamenilor.

Din ETER a chemat substanta, modelata si cu forma data de puterea lui YTOLAN

in formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui.

Kilometru dupa kilometru substanta a acoperit insula,

spatiu dupa spatiu a crescut in putere.

Neagra, si totusi nu, dar intunecata ca si spatiul-timp,

adanc in interiorul ei ESENTA LUMINII.

Cu repeziciune aparu Templul

modelat si cu forma data de CUVANTUL LOCUITORULUI,

chemat sa se formeze din ceea ce n-are forma.

Construi apoi EL, in interior, camere marete,

le umplu cu forme chemate din ETER,

si cu intelepciune facuta sa apara din mintea Lui.

Fara forma era EL in TEMPLUL sau,

si in acelasi timp era format in imaginea oamenilor.

Traind printre ei si totusi nefiind de-al lor, ciudat si foarte diferit

era EL de copiii oamenilor.

Alese apoi dintre oameni TREI care sa fie poarta spre el.

Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca sa devina

legatura lui cu Atlantida.

Mesageri care sa-i duca sfatul regilor copiiilor oamenilor.

A ales si pe altii si I-a invatat despre intelepciune;

ca invatatori sa fie ei pentru copiii oamenilor.

Apoi i-a asezat pe insula UNDAL pentru a fi

invatatori ai Luminii pentru oameni.

Fiecare din cei astfel alesi, a trebuit sa fie invatat

intre cinci si zece ani.

Doar astfel putea sa inteleaga cum sa aduca LUMINA copiilor oamenilor.

Astfel aparu Templul, locul unde statea Invatatorul oamenilor.

Eu, THOTH, am cautat dintotdeauna intelepciunea,

In intuneric si in Lumina.

Inca din tinerete am mers pe cale, cautand sa capat si mai multa invatatura.

Dupa multe straduinte, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA.

Mi-a facut cunoscute poruncile LOCUITORULUI,

m-a adus din intuneric la LUMINA.

m-a dus in fata LOCUITORULUI, in Templu, in fata marelui FOC.

Acolo, pe maretul tron, L-am vazut,

pe LOCUITOR, invesmantat in LUMINA

si stralucind ca focul.

Am ingenuncheat in fata maretei intelepciuni,

simtind LUMINA curgand in valuri prin corpul meu.

Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI:

“Intuneric, vino spre Lumina.

De mult tot cauti calea spre LUMINA.

Fiecare suflet de pe pamant care isi slabeste lanturile,

va fi curand eliberat din robia noptii.

Adanc din intuneric te-ai ridicat, si te-ai apropiat mai mult

de Lumina telului tau.

Aici vei locui ca un copil al meu, pastrator al intelepciunii,

unealta a LUMINII de departe.

Aparator al intelepciunii in epocile intunericului,

ce curand se vor abate asupra copiilor oamenilor.

Locuieste aici si soarbe din toata intelepciunea.

Secrete si mistere ti se vor dezvalui.”

Raspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicand:

“Lumina ce te scobori asupra oamenilor,

da-mi din intelepciunea ta

ca sa pot fi invatator de oameni.

Da-mi din LUMINA ta ca sa ma pot elibera.”

Imi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL:

“Epoca dupa epoca vei trai prin

intelepciunea ta, da, cand peste Atlantida

se vor rostogoli valurile oceanului,

vei avea Lumina, desi ascunsa in intuneric,

pregatita sa apara oricand o vei chema.

Mergi acum si invata si mai mult din intelepciune.

Dezvolta-te in LUMINA catre TOTUL infinitului.”

Mult timp locuit-am in templul

LOCUITORULUI pana cand in sfarsit m-am contopit cu LUMINA.

Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII.

Am urmat calea ce ducea adanc in inima Pamantului,

invatand deopotriva secretele de deasupra si de dedesubt;

invatand calea spre SALILE DIN AMENTI;

invatand despre LEGEA ce tine lumea in echilibru.

Intelepciunea mea purtatu-m-a spre camerele ascunse ale Pamantului,

adanc sub scoarta Pamantului, pe calea ascunsa de epoci copiilor oamenilor.

Mi s-a revelat chiar si mai multa intelepciune

inainte de a capata o noua invatatura:

aflat-am ca orice e parte a unui TOT, maret si totusi mai maret

decat tot ceea ce cunoastem.

Cautat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor.

Pe masura ce inaintam, din ce in ce mai multe secrete aflam.

Acum, privind in urma prin epocile trecute,

stiu ca intelepciunea nu cunoaste limite,

ca ea creste odata cu epocile, ca e Una cu cea a Infinitului.

Lumina era in vechea Atlantida.

Si totusi si intunericul se ascundea acolo.

Din Lumina in intuneric au cazut, cei care se ridicasera dintre oameni.

Orgoliosi devenisera din cauza a ceea ce stiau,

Mandri erau de locul lor intre oameni.

Adanc au cercetat in ce le era interzis,

Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.

Cautat-au sa obtina si mai multa cunoastere dar

Si sa o aduca la suprafata.

Cel ce coboara dedesubt trebuie sa fie echilibrat,

Altfel va fi limitat de lipsa luminii.

Deschis-au ei apoi,

Prin cunoasterea lor,

Cai interzise omului.

Dar, in Templul Sau, cel ce vede tot, LOCUITORUL,

sade in AGWANTI, in timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinareste liber.

I-a vazut pe atlanti, cu magia lor,

Deschizand poarta ce urma sa aduca pe Pamant mare necaz.

Cu repeziciune se-ntoarse sufletul sau atunci in corpul sau.

Din al sau AGWANTI se ridica

Si isi chema cei TREI preaputernici mesageri.

Dadu porunci ce zguduira lumea.

Adanc sub scoarta Pamantului, spre Salile din Amenti,

Repede cobori LOCUITORUL.

Chema apoi fortele stapanite de cei Sapte Maestri;

Schimba echilibrul Pamantului.

Adanc scufunda Atlantida sub valurile-ntunecate.

Sfarama poarta ce fusese deschisa;

Distruse intrarea ce ducea dedesubt.

Toate insulele fura distruse cu exceptia insulei UNAL,

Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI.

Pe acestia ii pastra ca sa fie invatatori,

Lumini pe calea celor ce vor veni

Lumini pentru copiii mai mici ai oamenilor.

Ma chema apoi pe mine, THOTH, in fata lui,

Si-mi dadu porunci pentru ce trebuia sa fac, zicandu-mi:

“Tu THOTH, ia-ti toata intelepciunea.

Toate cunostintele, toata magia ta.

Mergi si fii invatator de oameni.

Mergi si pastreaza cunostintele

Pana cand, cu timpul, LUMINA va spori in oameni.

LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor,

Ascunsa dar de gasit pentru cei luminati.

Peste tot Pamantul, iti dam putere,

Te eliberam s-o oferi sau s-o iei.

Aduna-i acum pe fiii Atlantidei.

Ia-i si fugiti la oamenii din pesteri.

Zburati spre taramul Copiilor lui KHEM.”

Adunatu-i-am apoi pe fiii Atlantidei.

In nava am adus toate documentele mele,

Cele ale scufundatei Atlantide.

Adunatu-mi-am toate fortele,

Unelte multe ale magiei atotputernice.

Ridicatu-ne-am apoi pe aripile diminetii.

Deasupra Templului ne-am ridicat

Lasand in urma pe cei Trei si pe LOCUITOR,

Ce sedeau in SALILE de sub Templu,

Inchizand calea spre Maestrii Ciclurilor.

Cu toate acestea, celui care are cunoastere,

Deschisa ii va fi calea spre AMENTI.

Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile diminetii,

Spre taramul copiilor lui KHEM.

Acolo, prin puterea mea,

I-am cucerit si i-am condus.

Ridicat-am spre LUMINA, pe copiii lui KHEM.

Adanc sub stanci mi-am ingropat nava, asteptand vremea cand omul va fi liber.

Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.

Acolo sub acel chip se odihneste nava mea,

Spre a fi scoasa cand nevoia o va cere.

Afla, omule, ca departe, in viitor,

invadatori vor veni din adancul spatiului.

Atunci sa va treziti voi, cei ce aveti intelepciune.

Scoateti nava mea si invingeti-i cu usurinta.

Adanc ingropat sub acel chip se afla secretul meu.

Cautati si descoperiti in piramida pe care am construit-o.

Fiecare e pentru ceilalti cheia de bolta;

Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.

Urmeaza CHEIA pe care am lasat-o in urma mea.

Cauta iar poarta spre VIATA iti va apartine.

Cauta in piramida mea, adanc in coridorul ce se termina intr-un perete.

Foloseste CHEIA celor SAPTE, si deschide calea.

Acum tie ti-am incredintat intelepciunea mea.

Acum tie ti-am incredintat calea mea.

Urmeaza calea.

Afla tu secretele mele.

Caci tie ti-am aratat drumul.

Tablita VI

Cheia Magiei

 

Asculta, omule, la intelepciunea magiei,

Ia aminte la uitata invatatura a puterilor.

Acum mult timp, pe vremea primului om,

O lupta a inceput intre intuneric si lumina.

Atunci, oamenii, ca si acum,

Aveau in ei deopotriva lumina si intuneric;

In timp ce in unii, intunericul iadului domnea,

Altora lumina le umplea sufletul.

Da, o lupta dusa in vremuri de demult,

Eterna batalie dintre intuneric si lumina.

Cu violenta purtata de-a lungul epocilor,

Folosind forte ciudate, necunoscute omului.

Initiati au fost invaluiti in intuneric,

Luptand intotdeauna impotriva luminii;

Dar sunt si altii care, plini de lumina,

Au infrant intotdeauna intunericul noptii.

Oriunde te-ai afla in epoci si planuri,

Cu siguranta vei afla de lupta cu noaptea.

Cu multe epoci in urma, SORII Diminetii

Au coborat si au descoperit lumea acoperita de noapte.

Acolo, in trecut, a inceput lupta, eterna lupta dintre Intuneric si Lumina.

Multi erau atunci cuprinsi atat de mult de intuneric

Incat abia mai licarea in ei lumina prin noapte.

Unii dintre ei erau maestri ai intunericului, ce cautau

Sa umple tot cu intunericul lor:

Cautat-au sa ii atraga si pe altii in noaptea lor.

Cu violenta se impotriveau maestrilor luminii:

Luptau cu indarjire din intunericul noptii

Cautand sa stranga si mai mult catusele,

Lanturile ce-i legau pe oameni de intunericul noptii.

Se foloseau intotdeauna de magia intunericului,

Adusa de forta intunericului.

Magie ce invaluia sufletul omului in intuneric.

Uniti si ascultand porunca, FRATII INTUNERICULUI,

De-a lungul epocilor, opusi copiilor oamenilor.

Umbland intotdeauna in secret, pe ascuns,

Cunoscuti si totusi nedescoperiti de copiii omului.

Dintotdeauna, au mers si au lucrat in intuneric,

Ascunzandu-se de lumina in bezna noptii.

In tacere si in secret isi foloseau puterea,

Inrobind si legand sufletele oamenilor.

Nevazuti veneau si tot asa plecau.

Omul, in ignoranta lui, II cheama de dedesubt.

Intunecata e calea pe care merg FRATII INTUNERICULUI,

Neagra precum intunericul nu precum noaptea,

Calatorind pe Pamant vin in visele oamenilor.

Au capatat putere din intunericul ce-i inconjoara

Sa cheme alti locuitori din afara planului lor,

Prin modalitati ce sunt ascunse omului.

FRATII INTUNERICULUI ajung pana in mintea omului.

In jur ei isi tes valul noptii lor.

Astfel, atat cat vietuieste,

Acel suflet traieste inlantuit,

Legat de catusele VALULUI noptii.

Puternici sunt in cunoasterea interzisa

Interzisa deoarece e una cu noaptea.

Asculta, batrane, si ia aminte la avertismentul meu:

Elibereaza-te de robia noptii.

Nu-ti ceda sufletul FRATILOR INTUNERICULUI.

Indreapta-ti fata intotdeauna spre Lumina.

Nu stii, omule, ca durerea ta,

Se datoreaza doar Valului noptii.

Da, omule, ia aminte la avertismentul meu:

Priveste intotdeauna inspre sus,

Intoarceti sufletul spre LUMINA.

FRATII INTUNERICULUI isi cauta fratii

Cei care au mers pe calea LUMINII.

Caci stiu prea bine ca cei ce-au calatorit

Departe spre Soare pasind pe calea LUMINII

Au si mai mare putere

Sa aduca intunericul asupra copiilor LUMINII.

Asculta, omule, pe cel ce vine la tine.

Dar cantareste cu grija daca vorbele lui sunt din LUMINA.

Caci multi sunt cei ce merg in LUMINA INTUNECATA

Si care nu sunt totusi copiii LUMINII.

E usor sa le urmezi calea,

Usor sa urmezi calea pe care te conduc ei.

Dar asculta, omule, avertismentul meu:

Lumina vine doar la cel ce cauta.

Dificila e calea ce duce la INTELEPCIUNE,

Dificila e calea ce duce spre LUMINA.

Piedici multe vei gasi in calea ta

Si multi munti de catarat spre LUMINA.

Sa stii, omule, ca cel ce va razbi, se va elibera pe calea Luminii.

Caci trebuie sa stii, omule, ca in cele din urma lumina trebuie sa razbata

Iar intunericul si noaptea sa fie izgonite de Lumina.

Asculta, omule, si ia aminte la aceasta intelepciune;

Ca si intunericul, la fel e si LUMINA.

Cand intunericul va fi izgonit iar toate Valurile vor fi rupte,

Din intuneric va straluci LUMINA.

Asa cum printre oameni exista FRATII INTUNERICULUI

Tot asa exista si FRATII LUMINII.

Opusi FRATILOR INTUNERICULUI,

Cautand sa elibereze oamenii din noapte.

Puteri au ei, preaputernici.

Cunosc LEGEA iar planetele li se supun.

Intotdeauna lucreaza in armonie si ordine,

Eliberand sufletul omului din robia noptii.

Secreti si ascunsi, umbla si ei.

Necunoscuti sunt copiilor oamenilor.

Au luptat dintotdeauna cu FRATII INTUNECATI,

Au invins si inving si timpul fara sfarsit.

LUMINA va fi intotdeauna stapana,

Gonind intunericul noptii.

Omule, asculta ce-ti spun:

Copiii Luminii vor fi intotdeauna alaturi de tine.

Stapani ai puterii SOARELUI,

Nevazuti dar paznici ai oamenilor.

Deschisa tuturor e calea lor,

Deschisa tie, cel ce vei pasi in LUMINA.

Eliberati sunt EI din INTUNECATUL AMENTI,

Eliberati din toate SALILE, unde VIATA domneste suprem.

SORI sunt ei si MAESTRI ai diminetii,

Copii ai Luminii care stralucesc printre oameni.

Seamana cu omenii dar nu sunt ca ei,

Pentru ca in trecut nu au fost niciodata despartiti.

Au fost UNUL in eterna UNICITATE,

In tot spatiul de la inceputul timpului.

Au daruit omului secrete

Care sa-l pazeasca si sa-l protejeze de orice rau.

Cel ce va dori sa mearga pe calea maestrului,

Trebuie sa se elibereze din robia intunericului.

Trebuie sa cucereasca ceea ce nu are forma,

Si sa cucereasca iluzia fricii.

Cunoscand trebuie sa afle toate secretele

Calatorind pe calea ce duce spre intuneric,

Si cu toate acestea trebuie sa aibe inaintea lui lumina telului sau.

Mari piedici va intampina in drumul lui,

Dar el sa se indrepte cu hotarare spre LUMINA SOARELUI.

Asculta, Omule, SOARELE este simbolul

LUMINII ce straluceste la capatul drumului tau.

Acum tie iti daruiesc secretele:

Acum pentru a infrunta forta intunericului,

Pentru a o infrunta si a infrange teama de noapte.

Doar stiind poti infrange,

Doar stiind poti avea LUMINA.

Acum iti transmit aceasta invatatura,

Stiuta de MAESTRI,

Stiinta ce infrange toate temerile de intuneric.

Foloseste intelepciunea pe care ti-am daruit-o.

Si STAPAN al FRATILOR NOPTII vei fi.

Cand vei simti ceva,

Ce te atrage mai aproape de poarta mai intunecata,

Priveste-ti sufletul si afla daca ceea ce simti vine din interiorul tau.

Daca vei descoperi intunericul in propriile-ti ganduri,

Izgoneste-le cat mai departe de mintea ta.

Trimite-ti prin corp un val de vibratie,

Neregulata la inceput si regulata apoi,

Pana cand te vei elibera.

Porneste VALUL DE FORTA in CENTRUL CREIERULUI tau.

Directioneaza-l sub forma de unde din cap spre picioare.

Dar daca vei descoperi ca sufletul tau nu e intunecat,

Asigura-te ca o forta e indreptata spre tine.

Doar prin cunoastere poti razbate.

Doar prin intelepciune poti spera sa te eliberezi.

Cunoasterea aduce intelepciune iar intelepciunea, putere.

Desavarseste-te si vei avea putere asupra tuturor lucrurilor.

Cauta mai intai un loc legat de intuneric.

Deseneaza un cerc in jurul tau.

Stai in picioare, drept, in mijlocul cercului.

Foloseste aceasta formula si vei fi liber.

Ridica-ti mainile spre spatiul intunecat de deasupra ta.

Inchide ochii si aduna LUMINA.

Cheama SPIRITUL LUMINII prin Spatiu-Timp

Folosind aceste cuvinte si vei fi liber:

“Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIETII,

umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII.

Vino din FLOAREA

Ce straluce in intuneric.

Vino din SALILE unde domnesc cei SAPTE MAESTRI.

Pe nume le spun, eu, CELOR SAPTE:

TREI, PATRU, CINCI,

Si SASE, SAPTE, OPT – Noua.

Pe nume ii chem sa ma ajute,

Sa ma elibereze si sa ma salveze din intunericul noptii:

UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL,

Si GOYANA, HUERTAL, SEMVETA – ARDAL.

Pe nume ii implor,

Sa ma elibereze din intuneric

Si sa ma umple cu LUMINA.”

Sa stii, omule, ca dupa ce vei face asta,

Vei fi eliberat din catusele ce te leaga,

De fratii noptii.

Nu intelegi ca numele lor au puterea sa elibereze prin vibratie

lanturile ce te leaga?

Foloseste-le la nevoie sa te eliberezi pe tine si pe fratele tau

Astfel ca si el sa iasa din intuneric.

Tu, omule, esti ajutorul fratelui tau.

Nu-l lasa in robia intunericului.

Tie iti daruiesc acum magia mea.

Ia-o si mergi pe calea LUMINII.

LUMINA tie, VIATA tie,

Fie ca SOARE sa fii in ciclurile ce urmeaza.

Tablita VII

Cei Sapte Maestri

 

Ia aminte omule si asculta-mi Vocea.

Deschide-ti mintea-spatiu si soarbe din intelepciunea mea.

Intunecata e calea VIETII pe care pasesti.

Multe sunt capcanele care iti apar in cale.

Cauta intotdeauna sa capeti si mai multa intelepciune.

Gaseste-o iar ea iti va lumina drumul.

Omule, deschide-ti SUFLETUL COSMOSULUI,

Si lasa-l sa curga prin tine, una cu SUFLETUL tau.

LUMINA este vesnica iar intunericul este efemer.

Cauta de-a pururi, omule, LUMINA.

De fiecare data cand Lumina iti va umple fiinta

Intunericul va disparea curand din tine.

Deschideti-va sufletele FRATILOR LUMINII.

Dati-le voie sa intre si sa va umple cu LUMINA.

Ridicati-va ochii spre LUMINA cosmosului.

Indreptati-va intotdeauna fata spre tel.

Doar capatand lumina intregii intelepciuni,

Veti deveni una cu telul Infinitului.

Cautati intotdeauna Unicitatea eterna.

Cautati intotdeauna Lumina din Unu.

Asculta-mi Vocea, omule

Cantand cantecul Luminii si al Vietii

In orice spatiul, Lumina este predominanta,

Inconjurandu-i pe toti cu flamuri de foc.

Cautand intotdeauna in valul intunericului

Undeva vei gasi cu siguranta Lumina.

Ascunsa si ingropata, ratacita de cunoasterea omului,

Adanc in finit exista Infinitul.

Pierduta, dar prezenta, curgand prin orice,

Vietuind in TOT este CREIERUL INFINIT.

In toate spatiile, exista doar o SINGURA intelepcine.

Fara indoiala este UNA din UNUL.

Tot ceea ce exista apare din LUMINA, iar LUMINA apare din TOT.

Toata creatia se sprijina pe ORDINE:

LEGEA guverneaza spatiul unde exista INFINITUL.

Din echilibru provin marile cicluri,

Deplasandu-se in armonie spre sfarsitul Infinitului.

Sa stii, omule, ca departe in spatiu-timp,

Insusi INFINITUL se va transforma.

Ia aminte si asculta Vocea Intelepciunii:

Afla ca TOTUL se creaza din TOT in permanenta.

Afla ca prin timp poti urma intelepciunea

Si sa descoperi si mai multa lumina in calea ta.

Da, vei descoperi ca necautand, telul tau te va ocoli din zi in zi.

Cu mult timp in urma, in SALILE DIN AMENTI

Eu, Thoth, am stat in fata Maestrilor ciclurilor.

Preaputernici, atat ca forta cat si ca intelepciune nedezvaluita.

Condus de Locuitor, I-am vazut pentru prima data.

Mai apoi insa eliberat fiind, puteam sa intru in conclavul lor cand doream.

Ades am mers pe calea intunecoasa spre SALA unde LUMINA straluce de-a pururi.

Am aflat despre Maestrii ciclurilor, ce aduceau intelepciune

din ciclurile trecute.

In acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai oamenilor

catre cunoasterea TOTULUI.

Sapte sunt la numar, atotputernici, transmitand prin mine

aceste cuvinte oamenilor.

Epoci la rand, am stat in fata lor ascultandu-le cuvintele ce nu rasunau.

Odata mi-au spus:

Omule, vrei sa capeti intelepciune?

Cauta in inima flacarii.

Vrei sa capeti cunostinte despre putere?

Cauta in inima flacarii.

Vrei sa fii una cu inima flacarii?

Cauta atunci in propria-ti flacara ascunsa in interiorul tau.

De multe ori vorbitu-mi-au,

Impartasindu-mi intelepciunea nu a acestei lumi;

Aratandu-mi noi cai spre lumina;

Impartasindu-mi intelepciunea adusa de deasupra.

Oferindu-mi cunoastere,

Invatandu-ma despre LEGE, despre ordinea TOTULUI.

Vorbitu-mi-au din nou, cei SAPTE, SPUNAND:

“De dincolo de timp venim, omule,

Calatorit-am de dincolo de SPATIU-TIMP,

Da, din locul unde se termina Infinitul.

Cand tu si fratii tai erati fara de forma,

Noi aveam deja forma din ordinea TOTULUI.

Nu suntem precum oamenii,

Desi odata fost-am oameni si noi.

Din Marele Vid ne-am nascut

In conformitate cu LEGEA.

Caci trebuie sa stii ca ceea ce e format

Cu adevarat, nu are forma, decat in ochii tai.

Iar apoi imi vorbira din nou cei SAPTE, zicand:

Copil al LUMINII, THOTH, esti liber, sa calatoresti pe calea luminoasa

Pana cand TOATE vor deveni UNU.”

Ne-am nascut in ordinea noastra:

TREI, PATRU, CINCI, SASE, SAPTE, OPT – NOUA.

Afla ca acestea sunt numerele ciclurilor din care am coborat catre oameni.

Fiecare avem aici o datorie de implinit;

Fiecare avem aici o forta de controlat.

Cu toate acestea suntem UNA cu SUFLETUL ciclului nostru.

Totusi si NOI cautam un tel.

Dincolo de intelegerea omului, Infinitul se intinde

in ceva mai maret decat TOTUL.

Acolo, intr-un timp care nu e totusi timp, cu TOTI vom deveni UNUL

Cu ceva mai maret decat TOTUL.

Timpul si spatiul se misca in cercuri.

Cunoaste-le legea si vei fi si tu liber.

Da, liber fi-vei sa treci prin cicluri-

Sa treci de cei e pazesc usa.

Apoi imi vorbi al NOUALEA spunand:

Eon dupa eon am existat, necunoscand VIATA si negustand din moarte.

Caci afla, omule, ca departe in viitor, Viata si moartea

se vor contopi cu TOTUL.

Fiecare atat de perfect echilibrand pe celalalt

Niciunul neexistand in Unicitatea TOTULUI.

In oamenii acestui ciclu, forta vietii este raspandita,

Dar viata in dezvoltarea ei devine una cu TOTUL.

Aici, ma manifest in acest ciclu al vostru,

Dar in acelasi timp sunt si in viitorul timpului vostru.

Pentru mine timpul nu exista, caci in lumea mea timpul nu exista,

Caci fara forma suntem NOI.

Viata nu avem NOI dar totusi existam, mai deplin,

mai maret si mai liberi decat tine.

Omul e ca o flacara legata de un munte,

Dar NOI vom fi intotdeauna liberi in ciclul nostru.

Afla, omule, ca pe masura ce vei inainta in ciclul

ce ti se intinde inainte-ti

Viata insati va trece in intuneric si doar esenta Sufletului va ramane.

Apoi imi vorbi Maestrul OPT, zicand:

Tot ce cunosti nu e decat o parte din putin.

Inca nu ai ajuns la Maretie.

Departe in spatiu unde LUMINA domneste

Venit-am si eu in LUMINA.

Forma capatat-am dar totusi nu ca tine.

Un corp de Lumina era forma mea fara de forma.

Nu cunosc VIATA si nici MOARTEA, dar sunt tousi Maestru a tot ce exista.

Cauta sa gasesti calea printre piedici.

Calatoreste pe drumul ce duce spre LUMINA.

Imi vorbi din nou NOUA, zicand:

Cauta sa gasesti calea spre infinit.

Nu e imposibil sa-ti dezvolti o constiinta superioara.

Caci atunci cand DOI va deveni UNUL Iar UNUL se va transforma in TOT,

Atunci vei sti ca bariera s-a ridicat, si ca te-ai eliberat de cale.

Dezvolta-te de la forma la fara de forma.

Si liber vei putea fi de cale.

Astfel, de-a lungul secolelor ascultat-am, invatand calea spre TOT.

Acum imi indrept gandurile spre TOT CE EXISTA.

Asculta si auzi cand te cheama.

LUMINA, atottriumfatoare, Una cu TOTUL si TOTUL cu UNUL,

Curgi spre mine prin canal.

Intra in mine ca sa ma pot elibera.

Contopeste-ma cu TOTUL, stralucind din intunecimea noptii.

Elibereaza-ma de tot spatiul-timp, elibereaza-ma de Valul noptii.

Eu, copilul LUMINII, poruncesc: eliberat din intuneric sa fiu.

Fara de forma sunt pentru Sufletul-Lumina, fara forma

dar stralucind totusi luminos.

Stiu ca lanturile intunericului trebuie sa fie sfaramate

si sa cada in fata luminii.

Acum intelepciune iti ofer.

Liber poti fi, omule, traind in lumina si in stralucire.

Nu-ti intoarce fata de la Lumina.

Sufletul tau locuieste pe taramuri luminoase.

Esti copilul Luminii.

Indreapta-ti gandurile spre interior nu spre exterior.

Gaseste-ti Sufletul-Lumina din interiorul tau.

Afla ca tu esti MAESTRUL.

Totul vine din interior.

Indreapta-te spre taramurile luminii.

Indreapta-ti gandul spre Lumina.

Afla ca esti una cu Cosmosul, o flacara si un Copil al Luminii.

Acum insa te previn:

Nu-ti lasa gandul sa se indeparteze.

Sa stii ca lumina curge de-a pururi prin corpul tau.

Nu te indrepta spe FRATII INTUNECATI ce vin de la FRATII INTUNERICULUI.

Tine mereu ochii larg deschisi, si sufletul in acord cu Lumina.

Preia aceasta intelepciune si apleaca-te asupra ei cu atentie.

Asculta-mi Vocea si conformeaza-te.

Urmeaza calea spre lumina, si vei deveni UNA cu calea.

Tablita VIII

Cheia Secretului

 

Tie, omule, ti-am oferit invatatura mea.

Tie ti-am oferit Lumina.

Asculta si primeste-mi intelepciunea

Adusa din spatiu, din planuri de dincoace si de dincolo.

Om nu sunt, caci m-am eliberat de dimensiuni si planuri.

In fiecare din acestea am alt corp.

In fiecare, imi schimb forma.

Acum stiu ca ce e fara forma e tot ce e din forma.

Mareata e intelepciunea celor Sapte.

Atotputernici sunt EI,

Se manifesta prin puterea lor,

Plini de forta de dincolo de timp si spatiu.

Asculta aceste cuvinte intelepte.

Asculta-le si transforma-le in ale tale.

Descopera in ele ce e fara forma.

Misterul nu e decat invatatura ascunsa.

Cunoaste-o si te vei desavarsi.

Gaseste intelepciunea adanc ingropata

Si devino stapanul intunericului si al Luminii.

Profunde sunt tainele ce te inconjoara,

Ascunse sunt secretele Celor Batrani.

Cauta printre CHEILE INTELEPCIUNII mele.

Vei gasi cu siguranta calea.

Poarta spre putere e tainica, dar cel care se desavarsesete o va primi.

Priveste spre LUMINA! Frate al meu.

Fii deschis si vei primi.

Grabeste pasul prin valea intunericului.

Triumfa asupra locuitorului noptii.

Indreapta-ti mereu ochii spre PLANUL LUMINII, si vei deveni UNA cu LUMINA.

Omul e in proces de transformare spre forme care nu sunt din aceasta lume.

Se dezvolta catre timpul fara de forma, un plan din ciclul superior.

Afla ca trebuie sa devii fara de forma inainte de a deveni LUMINA.

Asculta, omule, vocea mea, care iti povesteste despre caile Luminii,

Aratandu-ti calea spre desavarsire cand te vei contopi cu Lumina.

Cauta tainele din centrul Pamantului.

Invata LEGEA care exista, care tine stelele in echilibru

Prin forta cetii primordiale.

Cauta flacara VIETII PAMANTULUI.

Scalda-te in flacara ei.

Urmeaza calea pana cand si tu vei deveni o flacara.

Spune cuvinte fara sa le rostesti celor care locuiesc dedesubt.

Intra in templul luminat in albastru si scalda-te in focul vietii.

Afla, omule, ca esti o fiinta complexa, de pamant si foc.

Permite-i flacarii tale sa straluceasca cu putere.

Fii doar foc.

Intelepciunea e ascunsa in intuneric.

Cand vei fi luminat de flacara Sufletului,

Descopera intelepciunea si fii NASCUT DIN LUMINA,

Un Soare al Luminii fara forma.

Cauta si mai multa intelepciune.

Gaseste-o in inima flacarii.

Descopera asta doar prin truda iar Lumina se va revarsa in creierul tau.

Asculta-mi vocea si conformeaza-te.

Rupe Valurile intunericului.

Straluceste ca o LUMINA pe CALE.

Povestesc despre Stravechea Atlantida,

Povestesc despre zilele Regatului Umbrelor,

Povestesc despre venirea Copiilor umbrelor.

De foarte departe au fost ei chemati de catre intelepciunea pamantenilor,

Chemati cu scopul de a castiga mare putere.

Inainte ca Atlantida sa existe,

Erau oameni care explorau intunericul,

Folosind magia neagra pentru a chema fiinte din lumea de sub noi.

Au sosit astfel ele in acest ciclu.

Fara nici o alta vibratie, existand nevazute de catre copiii pamantenilor.

Puteau exista in forma doar prin sange.

Si puteau trai in lume doar prin om.

In epocile trecute au fost cucerite de catre Maestri,

Si conduse dedesubt in locul de unde venisera.

Dar cateva au reusit sa ramana, ascunse in spatii

si planuri necunoscute omului.

Au locuit in Atlantida ca umbre, aparand din cand in cand printre oameni.

Cand sange se oferea veneau sa locuiasca printre oameni.

Sub forma de oameni au aparut printre noi,

dar doar la infatisare erau oameni.

Cap de sarpe aveau de fapt dar oamenii ii vedeau la fel ca pe oameni.

S-au insinuat in Consilii, luand forme asemanatoare oamenilor.

Omorand prin puterea lor Stapanii regatelor,

Preluandu-le infatisarea si domnind peste oameni.

Doar prin magie pueau fi descoperiti.

Doar prin sunet li se putea vedea fata.

Cautat-au ei din Regatul umbrelor

Sa distruga omul si sa domneasca in locul lui.

Dar, afla omule, ca Maestrii erau atotputernici in magie,

In stare sa ridice Valul de pe chipul sarpelui,

in stare sa-l trimita la locul lui.

Venit-au la om si invatatu-l-au secretul,

CUVANTUL pe care doar un om il poate pronunta.

Repede apoi au ridicat Valul de pe fata sarpelui

si l-au alungat dintre oameni.

Totusi, ai grija, sarpele traieste inca intr-un loc

care se deschide uneori spre lume.

Nevazuti merg printre noi in locuri unde ritualurile au fost rostite.

Pe masura ce timpul se scurge, din nou vor lua infatisarea omului.

Chemati pot fi ei de maestrul care stie albul si negrul,

Doar maestrul alb insa ii poate controla

Si lega cat sunt sub forma de om.

Nu cauta regatul umbrelor, caci raul va aparea cu siguranta.

Caci doar maestrul luminii va trumfa asupra umbrei fricii.

Afla, fratele meu, ca teama e un mare obstacol.

Fii maestru al luminii intru toate, si umbra va disparea.

Asculta si ia aminte la intelepciunea mea, glasul LUMINII e limpede.

Nu cauta valea umbrei, iar LUMINA va aparea de la sine.

Asculta, omule, intelepciunea mea profunda.

Iti vorbesc de invataturi ascunse omului.

Departe fost-am in calatoria mea prin spatiu-timp,

Pana la capatul spatiului acestui ciclu.

Da, am aruncat o privire la PAZITORII Barierei,

Care il asteptau pe cel ce urma sa treaca de ei

In acel spatiu unde timpul nu exista,

Abia I-am simtit pe pazitorii ciclurilor.

Ei se misca doar in unghiuri.

Nu sunt eliberati de dimensiunile curbe.

Ciudati si inspaimantatori sunt PAZITORII Barierei.

Urmaresc constiinta pana la marginile spatiului.

Sa nu crezi ca vei scapa intrand in corp,

Caci ei urmaresc cu repeziciune Sufletul in unghiuri.

Doar cercul iti va oferi protectie, te va salva din ghearele

LOCUITORILOR IN UNGHIURI.

Odata, intr-un timp apus, m-am apropiat de mareata Bariera,

Si am vazut pe tarmurile unde timpul nu exista,

Formele fara de forma ale PAZITORILOR barierei.

Ascunsi dincolo de timp i-am descoperit;

Iar EI, simtindu-ma de la distanta, s-au ridicat,

au scos un sunet ca de clopot

care a putut fi auzit din ciclu in ciclu

si s-au deplasat prin spatiu catre sufletul meu.

Fugit-am atunci repede din calea lor,

inapoi de la capatul de neimaginat al timpului.

Dar ei m-au urmarit continuu, miscandu-se

in unghiuri ciudate necunoscute omului.

Pe tarmurile gri al capatului TIMPULUI-SPATIU am gasit PAZITORII Barierei,

Atacand Sufletul care incearca sa treaca dincolo de timp.

Am fugit in cercuri inapoi in corp.

Am fugit, dar cu repeziciune m-au urmarit si ei.

Devoratorii m-au urmarit, cautand prin unghiuri sa-mi mistuie Sufletul.

Afla, omule, ca Sufletul care provoaca Bariera poate fi inrobit

De catre PAZITORII de dincolo de timp,

tinut in robie pana cand acest ciclu se incheie

Si lasat in urma cand constiinta pleaca.

Intrat-am in corp.

Am creat cercuri ce nu au unghiuri,

Am creat forma care din forma mea a fost creata.

mi-am transformat corpul intr-un cerc

iar urmaritorii s-au pierdut in cercurile timpului.

Cu toate acestea, cand ies din corp, trebuie sa fiu prudent oricand

Sa nu ma misc in unghiuri caci altfel sufletul meu

poate sa nu mai fie niciodata liber.

Sa stii ca PAZITORII Barierei se misca doar in unghiuri

Si niciodata pe curbele spatiului.

Doar miscandu-te si tu in curbe poti scapa de ei,

Caci in unghiuri te vor putea urmari.

Omule, ia aminte la ce-ti spun:

Nu cauta sa deschizi poarta ce d