Viata de zi cu zi a ajuns in faza de bombardament mediatic – toti ne invata ce sa mancam, cum si ce sa bem, ce pastile, ceaiuri, sucuri si alte prafuri sunt necesare organismului, etc.
Ei bine adevarul nu sta chiar asa. Este foarte important ce si cum gandim, ce sentimente avem, ce temeri, frustrari, dorinte, etc. Organismul nostru este un intreg univers si trebuie luat ca atare.
Daca privim o floare observam un intreg dar pe parcurs, privit la microscop, acesta se schimba si apar noi “lumi”. La fel se intampla si cu omul. Avem un “ambalaj” vizibil ce ascunde in interior organe, apoi privim mai adanc si mai mult pana apar celule microscopice. Toate ne formeaza pe noi.
S.N.Lazarev face o analogie intre ganduri, reactii, sentimente, etc si boli. El a reusit sa gaseasca unele corespondente intre diverse afectiuni si reactiile noastre in fata unor probleme sau intamplari. Este mai greu sa ne putem evalua singuri si de aceea ar trebui sa ne privim in “oglinda” din fata noastra – un prieten foarte bun, o ruda, cineva in care sa avem incredere si care sa ne spuna unde gresim. Animalele preiau diverse boli de la stapan si pot fi un barometru foarte bun al sufletului nostru.
Spovedania la preot este de fapt o “descarcare” de sentimernte, trairi, temeri, frustrari, etc. Datoria unui preot bun este sa ne indrume, sa ne arate “luminita de la capatul tunelului”. In acelasi timp el ne poate ajuta prin “relatiile” pe care le are in diverse situatii, astfel incat sa se formeze o comuniune, o mica familie prin el. Chiar si astazi exista astfel de oameni minunati, poate nu asa de multi cum am dori insa exista.
D.C. Dulcan incearca prin cartile lui ( vezi pe forum) sa ne ia cu el intr-un univers nestiut, cel al creierului si al reactiilor chimice produse in organism atunci cand avem diverse reactii sau cand spunem unele cuvinte.
Traim acum un moment în care multe din competentele mapamondului stiintific, cele mai briante, se apleaca sa înteleaga si sa explice curiozitati si stranietati ce, categoric, uimesc, uluiesc,socheaza: experientele psihologice transpersonale, experientele mortilor clinice, ale vindecarilor prin mijloace psihologice sau prin Sacru. Sigur, primul gând care îti poate aparea vizeaza importanta de a decela corect între poveste si realitate, caci subiectii pot avea, cât cuprinde, fantezii, imaginatie, efect placebo, boli psihice, exhibitionism, vor sa atraga atentia sau, pur si simplu, se joaca. Si acest lucru nu este deloc simplu pentru cercetatori. Se vorbeste azi în lume, tot mai mult, de pericolul încarcarii excesive cu energie negativa a persoanei, dar si a planetei, dovedit azi ca cel mai grav stres. Or, alaturi de marile si stupidele noastre greseli, poluarile de tot felul: chimice, fizice, radioactive, poluarea cu negativ a creierului nostru (stresuri, ura, sentimente negative diverse) este enorma, ca si poluarea cu negativ a Terrei, organism viu si vulnerabil, cum nici nu credeam. […]
În plan individual, pentru a fi protejat de „haosul lumii actuale”, ni se recomanda conectarea mentala, în fiecare zi, cu sinele interior asupra caruia sa se proiecteze
sentimente de gratitudine, apreciere, fericire.
Chimia acestor sentimente, vom spune noi, ne va fi benefica pentru sanatatea fizica si psihica.
O observatie demna de retinut: ni se spune ca aceasta comutare a gândirii pe un registru pozitiv este benefica, nu numai pentru noi, ci si pentru Universul care le primeste, în acest fel daruim ceva din noi Universului, caruia îi datoram viata.
Suntem avizati de asemenea ca sunt forte negative, care vor sa ne înspaimânte si nu trebuie sa le da satisfactie.
Orice preocupare menita sa ne ofere un motiv de satisfactie, de bucurie – lectura, muzica, spectacol, plimbare în natura ne înalta constiinta si ne permite sa supravietuim în aceasta atmosfera de negativitatea lumii moderne, intentionat regizata prin avalansa de stiri care fac din ora în ora bilantul razboaielor,crimelor, conflictelor, violurilor, accidentelor de pe întregul mapamondul, care anunta mereu tot alte si alte scumpiri si cresteri ale inflatiei, asezonate cu stralucirea de gablonz a „divelor” de o zi si opulenta sfidatoare, afisata de indivizi care au fost mai iute de mâna decât altii la împartirea prazii. (DC Dulcan – In cautarea sensului pierdut)
In cartile sale, profesorul Dulcan ne indeamna sa ne rugam. Rugaciunea creeaza o armonie, organismul elibereaza diverse substante benefice si bolile incep sa dispara. Creierul nu stie sa faca diferenta intre imaginatie si real, astfel incat poate lua “de bun” un scenariu apocaliptic chiar daca in realitate totul este bine si frumos.
Sa luam prin comparatie cateva imagini si sa ne “jucam” putin cu ceea ce simtim.
Este o imagine clasica de toamna, primavara timpurie, etc cu un cer plin de nori, o sosea terna, etc. Ce sentimente aveti ? Tristete? Frig? Umezeala ? Depresie ? Nu uitati ca stati intr-un alt mediu si cu toate acestea aveti trairi diferite. Puteti observa imaginea stand in pat, in fotoliu, alaturi de cineva drag, pe plaja, in gradina cu flori, etc – sentimentul pe care aceasta fotografie il “naste” in sufletul dumneavostra nu este nici vesel si nici pozitiv.
Haideti sa facem un alt exercitiu de imaginatie si sa luam o alta fotografie.
Imaginea reprezinta un peisaj de primavara cu flori de magnolie. Este vesel ? Este pozitiv ? Va ofera o stare de bine? Este optimist ? Daca privim cateva secunde imaginea si apoi inchidem ochii deja putem simti parfumul florilor de magnolie, auzim frunzele cum fosnesc printre crengile pline, simtim sub talpi covorul de iarba proaspata si tot asa.. Cu toate acestea este o simpla imagine, insa artistul a incercat sa redea ceea ce a vazut sau si-a imaginat. A creat o mica lume din culori peste care propria noastra imaginatie poate “broda”.
Sa luam o alta fotografie la fel de “vie”.
Este un peisaj de primavara la munte. Culorile sunt mai reci insa delicatele flori de munte “incalzesc” peisajul si putem simti in nari aerul rarefiat si rece.
O alta imagine plina de culoare ce ne trimite cu gandul la paduri, miros de frunze crude, liniste, pace, etc.
Natura este locul unde ne incarcam cu energie, indiferent de anotimp.
Creierul nostru este pus zilnic la treaba si foarte rar ii dam clipe de ragaz. Are si el nevoie de odihna si deseori nici somnul nu ii da acea pace de care are nevoie.
Daca am privi un creier mai intai de la inaltime, apoi coboram, apoi il studiem la microscop, si tot asa vom descoperi o “masinarie” impresionanta. Creierul ne ajuta sa facem tot felul de conexiuni, el stie fiecare organ in parte si tot el preia din exterior informatii pe care le proceseaza si viceversa.
Daca creier nu e , mai nimic nu e. Creierul are nevoie de ochi pentru a prelua imagini din exterior( ochi ce pot fi comparati cumva, cu o webcam), are control asupra urechilor, gurii, etc. Unde se formeaza imaginea ? In intuneric, in interiorul calotei craniene. Cu alte cuvinte creierul “vede” prin intermediul ochilor.
Daca ar trebui sa rezum într-o fraza ce am scris în cartea asta( “Inteligentei materiei”), as spune asa: exista o inteligenta a materiei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos si pâna la microcosmos, are ca substrat o inteligenta. De pilda, doi atomi de hidrogen si unul de oxigen vor da întotdeauna o molecula de apa, nu altceva. Pâna si particulele, cuantele, au un rudiment de inteligenta al lor. Exact asta încerc sa arat în cele peste 300 de pagini ale cartii, survolând toate sursele de informatie accesibile, de la stiinta la religie, de la experimentul de laborator la experienta personala ca medic neurolog. Cu alte cuvinte, demonstrez ca în spatele tuturor lucrurilor se afla Dumnezeu. Ca sa scriu aceasta carte, am citit materia multor discipline universitare. Astazi, bazându-ma pe o cunoastere stiintifica, pot afirma cu certitudine ca lucrurile nu au pornit dintr-o întâmplare si viata nu e accidentala pe pamânt, asa cum spun manualele de biologie. Ba mai mult, afirm ca universul se sprijina pe legi morale. Am ajuns la concluzia ca si creierul respecta un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum stim asta? Iata un experiment. La începutul anilor 2000, la Universitatea Wisconsin, s-au facut cercetari pe calugari tibetani. S-a constatat ca la emotiile pozitive – empatie, respect, admiratie etc – se activa o arie din lobul frontal stâng, în timp ce trairea sentimentelor negative activa o arie din lobul frontal drept. În consecinta, creierul face o distinctie între bine si rau. Dar creierul e o masa de carne si nu are cum sa faca selectia între bine si rau doar prin sine. E clar ca exista o constiinta care face aceasta triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dumnezeu este legea Binelui. Dar poate argumentul acesta nu e suficient ca sa întelegeti de ce universul e construit pe tiparul Binelui. Va dau alt exemplu, la nivel de chimie: gândurile negative la nivel de chimie a sângelui determina în corp un viraj spre aciditate (care înseamna îmbatrânire, boala, degenerescenta). Faptele pozitive si senine duc corpul catre un ph alcalin, care se traduce prin longevitate si vitalitate. Pâna si ADN-ul nostru face diferenta între bine si rau. S-a luat o proba de ADN de la un individ, a fost dusa la distanta si monitorizata prin mijloace de laborator. Asupra individului s-au exercitat diverse influente, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Pâna si în ADN-ul nostru sunt înscrise premisele sanatatii si bolii. Formula As
Facem ce facem si ajungem iar la religie. In primul rand am putea sa ne punem o intrebare simpla – de ce parintele Arsenie Boca a ales calea monahiei ?!? Am vazut cu totii fotografii, am citit marturii si avem o idee cat de cat despre parinte. Un barbat foarte prezentabil cu o inteligenta peste medie, un tip de om citit si avangardist pentru timpul in care a trait. Putea fi orice dorea, putea avea familie si copii, putea sa isi aleaga orice drum in viata. A ales insa o cale grea si a incercat din rasputeri sa ne indrume si sa ne invete. Cand pasim in clasa I nu invatatorul are nevoie sa faca betisoare si liniute ci noi, noi trebuie sa invatam. Repetand tot felul de semne, mai usoare sau mai grele, invatam sa compunem litere, propozitii, fraze, invatam sa ne exprimam prin scris, sa asternem ganduri, trairi, diverse.
Mii de oameni au ajuns in ultimii ani la Manastirea Prislop din judetul Hunedoara. Am avut ocazia sa ascult opinii si toti cei ce au pasit acolo, din curiozitate sau din convingere au “simtit” ceva. Unii au trait vindecari miraculoase, altii s-au trezit cu suvoi de lacrimi, etc insa toti au au “perceput” ceva. Este un loc plin de incarcatura, un loc linistit, o mica oaza de Rai cum imi place sa spun.
Vasile Andru incearca si el sa ne indrume prin cartea “Psihoterapie isihasta“
Medicina, dintru început, era strâns legata de religie, de credinta.învatatura crestina poate fi vazuta în trei ipostaze:
vindecatoare a trupului (terapie),
vindecatoare a mintii (linistire, iluminare, extensia constientului) si
vindecatoare a sufletului (mântuire)
Specificul psihoterapiei isihaste (sau filocalica), ca domeniu totusi autonom si delimitat, este includerea practicii noera proseuche (rugaciunea mintii în inima) înactul formator al terapeutului. Practica isihasta însasi, ca lucrare puternica asupra mentalului, ca metoda de introspectie si lucrare prilejuind saltul de la simturi la Duh, constituie o baza pentru psihoterapia filocalica. Dar, mai întâi, pentru formarea terapeutilor.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste astfel sanatatea; „Starea completa de binefizic, psihic si social, care este data nu numai de absenta bolii sau infirmitatii”. Pe acest „nunumai” îl vom completa acum, aprofundând factorul psihic prezent în definitie: stabilitate emotionala, multumire ferma, parametri spirituali ridicati.
Nu considera boala ca o pedeapsa pentru pacate.
Boala este o usa ce ne blocheaza nu un zid de netrecut. Sa luam un exemplu. Avem un apartament cu multe camere. Daca suntem imbracati in maieu si pantaloni scurti nu putem intra intr-o camera unde sunt -40C. Trebuie sa fim echipati adecvat pentru a trece in camera urmatoare.
In clipa in care lasam deoparte supararile, frustrarile, temerile, etc organismul stie si revine la normal.
Definitia pacatului de la minor la grav. Pacatul sunt grijile si încalcarea legilor universale revelate. Pacat înseamna sa ai griji — daca ai griji, ai pacate. Grijile ne împutineaza linistea, împutineazaviata. „Rumegarea” gândurilor slabeste omul.Boala prilejuieste întreruperea grijilor, este o oprire fortata din „mecanica pacatului”, dinmecanica vietii pacatoase.Porunca a II-a, un verset în Psalmul 45, suna asa: „Opreste-te si cunoaste!” („Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu” Ps. 45: 10). Consideram aceasta fraza ca porunca a II-a. Nu poti ajunge la cunoastere din mers. Noi trebuie sa descoperim oprirea spirituala. Opreste-te si fa un minut de introspectie. Introspectia deriva din linistea interioara. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspectia este oglindirea launtrului.„OPRIREA” este o practica.
Restabilirea deplina a sanatatii sta în practicarea respectului fata de cele trei legi universale:• relatia armonioasa cu semenul;• relatia armonioasa cu sacrul;• respectul vietii în toate formele ei, începând de la nivelul personal, pâna la forme de viataelementare.{…}
Internetul ajuta la anonimizarea calomniei si adesea îl protejeaza pe calomniator. Si totusi, caracteropatul protejat si ascuns va plati realmente. Ziceam: el savârseste un omor simbolic. Ataca imaginea, vrea sa asasineze imaginea, stiind ca traim într-o lume în care imaginea este un capital serios. Cum plateste defaimatorul? Dr. Lazarev spune, din practica stiind, ca, daca emiti un blestem, o defaimare, o blasfemie, o bârfa otravita — vei suferi consecinte psihice grave. Dr. Lazarev enumera cazuri concrete, ocazuistica psihopatologica. Adaugam o observatie medicala aflata mai recent. Cel ce elaboreaza scenarii calomnioase, sauciudosul care le difuzeaza, vor suferi microleziuni pe creier. La fel si mânia, insulta, invidia, rumegarea gandurilor otravite, produc microleziuni pe creier. Acestea nu dor (caci masa cerebrala nu doare, cum spun si neurochirurgii); dar prin cumul, în timp, aceste microleziuni produc dementa degenerativa.
Care sunt cele mai puternice rugaciuni? Sunt cele spuse din inima si cu lacrimi. Asadar, conteazacalitatea adresarii, evlavia, staruinta, mutarea cu mintea de la lume la Dumnezeu, mutarea de latrup la duh. La toate rugaciunile, vei primi un raspuns. Nu exista rugaciune fara raspuns. Uneori raspunsul este învaluit; alteori raspunsul nu este cel asteptat de tine, ci acela care, în profunzime, îtit rebuieste. Uneori raspunsul vine cu un decalaj de timp; cei slabi se descurajeaza, dar cei vrednici staruie. Putem selecta câteva rugaciuni care au un rasunet particular în fiinta umana si produc mai lesne lucrarea vindecatoare. În primul loc stau: Rugaciunea Domneasca si Rugaciunea isihasta.
Acestea sunt complete si totale.
In ultimii 20 de ani, cercetatorii au supus rugaciunea la teste clinice riguroase, cautand dovezi stiintifice ale puterii acesteia de a vindeca. Unul din primele teste a fost facut in anul 1988, la Spitalul General din San Francisco. Un grup de persoane care se rugau a fost instruit sa se roage pentru anumiti pacienti care sufereau de boli coronariene, in timp ce pentru alt grup de pacienti aflati in recuperare, nu se ruga nimeni. Rezultatul a fost ca pacientii pentru care s-au rostit rugaciuni au avut nevoie de cinci ori mai putine antibiotice, o treime mai putini pacienti au suferit de edem pulmonar si s-au refacut cu mai putine complicatii. De atunci incoace, studiile au demonstrat efectele pozitive ale rugaciunilor asupra sanatatii pentru o gama larga de afectiuni (citeste pana la final pentru a afla doar cateva).
Dumnezeu asculta orice rugaciune spusa din suflet si cu sinceritate.
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
