Istoria icoanei Sfântului Gheorghe de la Manastirea Zografu este legata de însusi momentul în care manastirea a fost ctitorita. În vremea domniei împaratului bizantin Leon Filosoful si a tarului bulgarilor Simeon cel Mare, trei frati, Moise, Aaron si Vasile, din cetatea Ohrid, au mers în Muntele Athos si au hotarât sa înalte o manastire de obste.
În anul 919, cei trei frati au ridicat acolo o mica biserica. Deoarece fiecare dintre ei dorea sa închine manastirea unui Sfânt diferit (Maicii Domnului, Sfântului Nicolae sau Sfântului Gheorghe), au hotarât sa închida în biserica o scândura nepictata si sa se roage toata noaptea, ca Domnul sa faca voia Sa. A doua zi dimineata au aflat zugravit pe scândura chipul Sfântului Gheorghe.
În acea vreme, în Palestinei, în apropiere de Lida, patria Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, se afla o manastire numita „a lui Fanuil”, ce adapostea o icoana facatoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, înca din vremea binecredinciosului împarat Constantin cel Mare. Într-o zi, icoana Sfântului s-a facut nevazuta de la ochii tuturor.
Noaptea, Marele Mucenic s-a aratat în vis egumenului Evstratie si i-a spus: „De ce te istovesti peste masura de întristare si mâhnire dupa mine, omule? Eu mi-am gasit biserica si manastire în Sfântul Munte Athos, unde este locul ales al Preasfintei noastre Stapâne si Nascatoare de Dumnezeu. Acolo am dorit sa petrec. Daca vreti sa va mântuiti de mânia care vine peste tine si peste aceia care sunt cu tine, ia pe frati si mergeti în pamântul si manastirea pe care ti le-am spus, si acolo ma vei afla, caci Domnul a dat întreaga Palestina si Siria spre nimicire saracinilor, din pricina înmultirii pacatelor si nedreptatilor savârsite de crestini”. doxologia
