Despre Tungus sau Tunguska se stiu multe informatii si totusi destul de putine. In dimineata zilei de 30 iunie 1908 o glob de foc a luminat cerul Rusiei. La ora 7.14 o explozie uriasa a spulberat aproximativ 80.000.000 de copaci, pe o suprafata de 2.150 km patrati si nu s-a gasit inca un crater care sa poata explica evenimentul. Au fost gasite urme de radioactivitate, legendele povestesc despre un avertisment dat de samani cu 2 luni inainte de caderea meteoritului, locul arata cu dupa o explozie atomica, etc.
Valery Uvarov are insa o teorie foarte interesanta despre ce s-a intamplat in 1908, în apropiere de Raul Podkamennaya Tunguska.
El spune ca a fost un meteorit care a explodat. Nimic nou pana acum dar… acest meteorit era purtatorul unui bacerii extrem de periculoase! Iar Cineva a neutralizat-o, a distrus-o; au facut treaba asta de mai multe ori. O fac in fiecare secol de cateva ori! Cercetand documente a gasit niste povestiri extrem de interesante.
Cand Stalin a auzit de Tunguska si in special Beria, care era un om foarte special, ce a jucat un rol important in cercetarea si dezvoltarea armei nucleare din Rusia la acea vreme, el a aflat un eveniment neobisnuit. Era ceva asemanator unei explozii nucleare, care a avut loc in 1908. Cercetand fotografiile, au trimis o expeditie militara in zona. Membrii acelei expeditii militare erau imbracati in haine civile si aveau o singura misiune – sa culeaga informatii.
Cand au intrebat oamenii de zona explozoiei, ei au raspuns ca la foarte scurt timp dupa explozie, localnicii au vazut un grup de vizitatori ciudati, purtand un echipament sofisticat, in 1908, cercetand solul.
Cine erau acesti vizitatori descrisi de localnici se intreaba Uvarov ? Cu echipament modern in 1908?
Exista Cineva care ocroteste planeta Pamant, de efectele acelui meteorit ce purta o bacterie periculoasa! Cineva a creat, a construit, o “instalatie”. O parte din aceasta “instalatie” se afla in Siberia si este activa! Unul dintre dispozitivele ce au stransa legatura cu “instalatia” se afla in China! Chinezii l-au gasit deja si il studiaza. Ei cerceteaza o parte a “instalatiei” care a anihilat meteoritul Tungus. Uvarov se refera la… Arma din Yakutia!
Instalatii de acest fel mai sunt in Australia si America( vechi, nefunctionale) si langa Insula Pastelui(sub apa).
Uvarov este de parere ca anul 2013 va fi extrem de “activ”, cu multe uragane, furtuni solare, etc.
Gandindu-ne asupra mecanismului prin care actioneaza sferelele exterminatoare, putem presupune ca acestea se ataseaza de meteoritul aflat in zbor cu ajutorul puternicei lor incarcaturi electromagnetice si ii modifica traiectoria, astfel incat acesta este deviat in afara atmosferei terestre. In situatia in care traiectoria meteoritului era astfel incat facea imposibila deflectia, sferele exterminatoare distrugeau pur si simplu fragmentele de roca, topind efectiv substanta meteoritului, care se solidifica ulterior in sferule minuscule. Numeroase mostre de sol prelevate de la diferite distante fata de locul dezastrului prezentau in compozitia lor sferule de magnetit, care contineau pana la 10% nichel, fapt care sprijina ipoteza provenientei din spatiu a acestora.
Pe langa magnetit s-au descoperit de asemenea si sfere din silicat. Dimensiunile acestora erau cuprinse intre 5 si 400 de microni. Particulele de magnetit prezentau o mare varietate de forme si suprafete cu diferite caracteristici. Pe langa formatiunile predominant sferice, se puteau gasi de asemenea si particule ce aveau forma unor stropi, rezultate din topirea substantei meteoritice sub influenta temperaturilor colosale produse de actiunea sferelor exterminatoare. Anumite sferule aveau o suprafata stralucitoare; altele aveau o suprafata mata, cenusie si uneori chiar cu pori fini, aspecte datorate in parte vaporizarii substantei meteoritului intr-un moment in care aceasta era inca vascoasa. Deseori sferele prezinta cavitati cu un aspect asemanator unei zguri. Uneori putem gasi conglomerate de sfere de magnetit si silicat, ceea ce arata ca acestea s-au format in acelasi timp, fiind o dovada a compozitiei complexe a meteoritului din Tunguska, meteorit asociat cu geneza acestor sferule. Cercetarile realizate intre anii 1961 si 1962 au stabilit ca exista un anumit model in distributia acestor sferule pe suprafata solului. Cea mai mare concentrare a lor a fost descoperita pe o fasie de 50-60 km latime, extinzandu-se spre nord-vest de epicentrul exploziei meteoritului si care poate fi urmarita pe mai mult de 250 km. In zona dezastrului, pe o suprafata cu o raza de aproximativ 130 km, cu centrul situat in regiunea Kulik, se pot identifica trei zone cu turba imbogatita cu microsferule.
Prima zona, cu o forma de secera, se curbeaza in jurul epicentrului. A doua zona reflecta miscarea bolidului in regiunea zonelor 4 si 5, spre est si nord-est de regiunea Kulik, in partea superioara a zonei sudice a fluviului Chunia si coincide astfel cu inceputul dezintegrarii meteoritului. A treia zona, cu dimensiuni foarte mari si forma neregulata, este localizata exact in regiunea craterului Voronov. Nu este o coincidenta faptul ca microsferulele din aceasta zona prezinta anumite particularitati in structura si formarea lor, fapt care le face diferite fata de cele din alte zone, deoarece distrugerea meteoritului a avut loc direct in pamant si astfel solul s-a amestecat cu materia meteoritica in timpul vaporizarii. Bolidul a fost complet vaporizat de catre explozie, iar produsele acestui proces au fost dispersate sub forma unor sfere extrem de fine pe o suprafata de 15.000 km2. Masa totala a acestora este estimata la aproximativ 10 tone. Acesta este motivul pentru care toate expeditiile realizate in regiunea exploziei nu au gasit nimic din meteorit, cu exceptia unui praf, format din sferule de silicat si magnetit, pe care suflul exploziei l-a raspandit pe intreg Pamantul.
Vechea legenda epica Olonkho povesteste ca, la cateva decenii dupa zborul lui Niurgun Bootur, Kiun Erbiie (mesagerul aerian stralucitor) a urcat in vazduh, anuntand aparitia lui Uot Usumu Tong Duurai. Aceasta sugereaza ca explozia de la Tunguska este identificata cu Niurgun Bootur.
Deceniile au trecut, iar apoi, pe data de 24 februarie 1984, un meteorit a traversat cerul Siberiei de Vest si de Est la o inaltime de aproximativ 100 km, urmand cu exactitate traiectoria obiectului tungusk din anul 1908. (Nexus)
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
