Anual pe 5 august crestinii sarbatoresc Schimbarea la Fata a Domnului.
Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Si S-a schimbat la fata, înaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El. Si, raspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el înca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L”. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamânt si s-au spaimântat foarte. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingându-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti. Si, ridicându-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Si pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimanui sa nu spuneti ceea ce ati vazut, pâna când Fiul Omului Se va scula din morti.
“Precum soarele pentru cele ale simturilor, asa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului” (Sf. Grigore Teologul), de aceea autorii Evangheliilor spun ca fata Dumnezeului-Om, care este “lumina cea adevarata Care lumineaza pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar aceasta lumina era în fapt incomparabil superioara oricarei lumini a simturilor si, incapabili sa îi mai suporte stralucirea inaccesibila, Apostolii cazura la pamânt.
Lumina nemateriala, necreata si situata în afara timpului, aceasta era Împaratia lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, dupa cum Domnul promisese Apostolilor Sai. Întrevazuta atunci pentru o clipa, aceasta lumina va deveni mostenirea vesnica a alesilor în Împaratie, când Hristos va veni din nou, stralucind în toata scânteierea slavei Sale. Va reveni învaluit în lumina, în aceasta lumina care a stralucit în Tabor si care a tâsnit din mormânt în ziua Învierii Sale, si care, raspândindu-se asupra sufletului si trupului celor alesi, îi va face sa straluceasca si pe ei “precum soarele” (cf. Matei 13:43). sursa
Schimbarea la Fata, transfigurarea Mantuitorului Hristos este o minune, un miracol ce a fost cunoscut doar de cativa ucenici. Pe Muntele Tabor Iisus Hristos s-a aratat cu adevarat, si-a dezvaluit Divinitatea. Majoritatea oamenilor nu pot vedea aceasta Lumina misterioasa si inexplicabila, deoarece nu are origine fizica.
Motovilov ii spunea Sfantului Serafim de Sarov: “Nu va pot privi parinte pentru ca ochii va lumineaza ca fulgerul si fata va este mai stralucitoare ca soarele” sursa Vezi si Harul lui Dumnezeu si lumea nevazuta – Lumina
Energia Divina, Lumina necreata este pentru majoritatea dintre noi o necunoscuta insa monahii, preotii sau pustnicii o pot dobandi prin foarte multa munca si urmand invataturile lui Hristos.
Se spune ca oamenii pot straluci de fericire, dar cei mai multi nu stiu unde sa o caute. Adesea facem greseli, intram in impas si apoi dam vina pe Dumnezeu, pe destin, etc. Ne rugam fiecare cum putem si asteptam minuni. Daca intarzie sa apara iar ne imbufnam , deoarece avem impresia ca nu suntem auziti. Zilnic in viata fiecaruia dintre noi se intampla minuni dar nu stim sa le pretuim. Ni se pare normal sa mergem, sa putem manca, sa respiram, sa vorbim, sa privim lumea din jur, etc. Cu toate acestea exista foarte multi oameni care nu au vazut niciodata culorile curcubeului, nu pot auzi rapaitul ploii si nu pot merge. Viata lor este diferita de a noastra si ei “vad” culorile si lumea prin descrierile noastre folosind imaginatia. Normalitatea este diferita in astfel de cazuri.
Schimbarea la Fata a Domnului arata ca adevarata fericire este uniunea cu Dumnezeu. Atunci sufletul este inundat de pace, exista o armonie si o fericire interioara greu de descris, mintea este “luminata” si in toata fiinta se instaleaza energia divina.
Hristos nu se putea arata oamenilor de rand pentru ca nu erau pregatiti sa il vada. Daca ne amintim de Moise care a vorbit cu Dumnezeu pe muntele Sinai, atunci rememoram si faptul ca fata ii stralucea atat de tare incat a fost nevoit sa si-o ascunda.
Hristos a facut numeroase minuni in timpul petrecut pe Pamant. El vroia ca noi sa ne trezim si sa il urmam cu sinceritate si din proprie vointa, spunand mereu ca nu El si Credinta i-a vindecat pe oameni.
Cand omul este cu adevarat curat sufleteste, cand inima lui este curatita de pacat, recunostinta lui fata de Dumnezeu este imensa si infinita, bucuria si pacea pe care le simte nu pot fi comparate cu nimic pamantean.
Din pacate noi uitam scopul pentru care suntem aici si cautam bucurii trecatoare uitand mereu ca suntem doar in trecere. Daca ati fi nevoit/a sa traiti tot timpul pe drumuri, sa dormiti mereu la hotel, sa mancati pe apucate, etc v-ati mai construi o casa ? In scurtul rastimp pe care il aveti in deplasari va mai suparati cu vecinul de compartiment sau il mai invidiati pe cel care sta pe scaunul din fata ?
Culmea este ca niciunul dintre noi nu stie cand trece in lumea de dincolo. Poate fi peste o clipa sau peste ani.
