Specialistii de la Meteo anuntau cod galben de vijelii, ploi torentiale, grindina si descarcari electrice pentru tot vestul si centrul Romaniei.
Aveam in plan sa mergem la mormantul parintelui Arsenie Boca de la manastirea Prislop, dupa cateva luni de pauza.
Am ales drumul cel mai scurt Bucuresti – Pitesti – Rm. Valcea – Defileul Jiului – Hateg.
Vineri seara, odata cu apusul soarelui am reusit sa pornim la drum.
Ascultand prognoza ne gandeam ca vom avea de infruntat o vreme capricioasa, insa dorinta de a ajunge la manastire a invins.
Urcand pe Dealul Negru ne-am bucurat de spectacolul nocturn al fulgerelor ce ne inconjurau de pretutindeni, dar am simtit tot timpul ocrotirea parintelui Arsenie Boca.
La coborarea de pe deal am intrat intr-o perdea de ploaie torentiala insa traficul era destul de lejer.
Drumul a fost linistit si am intalnit putini curajosi ce se aventurasera pe traseul aflat sub cod galben de furtuni.
In apropiere de Hateg am avut parte de o rapaiala serioasa pret de vreo 10 km insa traficul era ca si inexistent, cand si cand aparea cate o masina. Locuitorii orasului dormeau linistiti, racoriti de aerul umed de noapte cand am “aterizat” si noi in fata hotelului, pe la 2 noaptea.
Peste noapte a plouat destul de serios si ne gandeam ca vremea ne va fi impotriva, dar parintele Arsenie ne-a daruit o dimineata minunata si plina de soare.
Ne bucuram de frumusetile Tarii Hategului dupa care jinduisem o iarna intreaga si eram nerabdatori sa ajungem la manastire.
Pe drum ne gandeam frustrati ca nu am reusit sa cumparam flori si ne gandeam sa oprim pe camp sa culegem cateva, insa parintele Arsenie ne-a scos in cale un florar.
Era prima data cand il vedeam acolo desi cunoasteam zona binisor. Ne-am bucurat ca niste copii, am ales cateva ghivece cu flori proaspete si pe la 8 dimineata treceam pragul manastirii.
Acolo si ciripitul pasarelelor este diferit, parca sunt mai vesele, mai fericite, parca ureaza “bun venit” celor ce merg la locul de odihna al “Sfantului inimilor”.
Am aprins cateva lumanari, ne-am rugat pentru cei dragi la manastire si 
am pornit spre “un mic colt de rai”, cum numim noi locul de odihna al parintelui Arsenie.
Maicutele trebaluiau in liniste asezand sutele de flori, aranjand pietricele sau oferind celor ce doreau sticlute cu ulei de la candela ce arde la mormantul parintelui Arsenie.
La iesirea din manastire ne-am oprit sa cumparam cateva carti si nu mica ne-a fost surpriza sa descoperim “tablouri” cu poze facute de noi.
Unul avea chiar si adresa web si ne-am bucurat sa impartim pozele facute de noi si cu altii. Din pacate nu ne-am informat de preturi.
Desi era cod galben de furtuna, poienita era scaldata in soare iar pe cerul de un albastru clar abia se vedeau cativa norisori razleti. Cat vedeai cu ochii erau nori insa deasupra noastra era un cerc lipsit de nori. I-am multumit parintelui in gand pentru ca ne era alaturi si ne-am recules in liniste alaturi de alti pelerini.
Spre pranz ne-am hotarat sa tragem o fuga la Hunedoara.
Pe la jumatatea drumului am avut parte si de putina ploaie insa am facut un popas sa luam pranzul.
In tot acest timp afara a plouat torential si abia seara am vazut la stiri ca in unele zone, strazile din Hunedoara au fost inundate destul de serios.
Am ajuns un pic si la Castelul Huniazilor insa oboseala ne-a gonit spre hotel.
La intoarcere am descoperit urmele ploii torentiale si mici viituri pe un paraias ce serpuia de la deal.
Cativa catei se racoreau printre ape si localnicii incercau sa curete blocajele pentru a se scurge apa.
Se pare ca fusese inundata o curte si o parte din unitatea militara din zona. Am facut si noi cateva poze si apoi ne-am continuat drumul spre Hateg.
Odata cu apusul soarelui ne-am dus la culcare dupa un tur de forta care ne cam molesise.
Duminica dimineata ne-am uitat un pic dezamagiti pe geam si ne gandeam ca vom avea parte de ploaie, insa parintele ne-a oferit inca o data prilejul sa ne reculegem la mormantul lui.
Desi cerul era plin de nori deasupra poienitei am avut parte iarasi de un cer senin. La un moment dat au picat cativa stropi razleti, maicutele s-au grabit sa acopere mormantul cu folie de plastic insa parintele nostru drag ne-a lasat sa ne reculegem in voie.
La intrarea in manastire scrie mare si clar – este interzis sa filmezi, sa faci poze, etc. De fiecare data am “furat” cateva poze pentru toti cei ce nu au fost acolo, pentru toti cei ce doresc sa revada acel loc iubit de Dumnezeu si aveam o frustrare ca trebuie sa “fur” in loc sa prind cateva imagini cu acordul celor de la manastire.
Am scos aparatul foto si am observat ca dinspre chilii aparuse un preot in varsta. Am inghitit in sec si ma asteptam la un perdaf ca fac poze insa am ramas fara cuvinte atunci cand preotul m-a rugat pe un ton bland sa nu fotografiez maicute deoarece nu le place.
I-am multumit parintelui Arsenie care imi citise gandurile si am schimbat cateva cuvinte cu parintele ce mergea spre slujba.
Dupa vreo 2-3 ore am pornit pe drumul de intoarcere. Eram fericiti si linistiti dupa 2 zile petrecute la mormantul parintelui dar cu ajutorul lui Dumnezeu speram sa ajungem acolo cat de curand. Zilnic vin sute de pelerini si sa ne reamintim ce exod a fost in 28 noiembrie 2009 cand s-au implinit 20 de ani de la plecarea celui ce a fost ieromonah Arsenie Boca.
Pe tot drumul de intoarcere(am revenit prin Sibiu – Valea Oltului) ne-a urmat un cer senin, ca un ochi albastru in oceanul de nori. Pe centura orasului Pitesti am avut parte de o ploaie torentiala si abia daca vedeai la 2 m. Am iesit de sub “cascada” de stropi mari si grindina fara incidente si ne-am intors seara intr-un oras aglomerat si fierbinte.
Harta, adrese, informatii utile pentru cei ce doresc sa ajunga la Manastirea Prislop
Minune la Manastirea Prislop, Arsenie Boca, Ioan… by Tfmvideo