A plecat în pustiu când avea doar 20 de ani si a petrecut acolo, pâna la moartea sa, timp de 85 de ani. A fost supranumit “Cel Mare” pentru ca a fost primul calugar din istoria crestinismului si este pretuit de toate bisericile ca întemeietor al monahismului. Pestera în care si-a petrecut ultimii ani din viata exista si acum în Egipt, fiind vizitata de milioane de pelerini din întreaga lume.
Pleca uneori cu zilele, petrecând în rugaciune si post, departe de sat. Taranii spuneau ca locul e bântuit, si nu se apropiau de el, dar lui i-a placut, asa înfricosator cum se arata – o borta neagra, taiata în piatra în vremuri de demult, atunci când egiptenii se închinau doar idolilor. Aici îsi duceau mortii, înfasati si îmbalsamati, pregatiti sa se mute în cealalta lume. Antonie avea sa-si faca mormântul salas pentru rugaciune, asezând pentru prima oara crucea în locul zeilor. Chipurile lor grave îl atinteau cu ochi imensi si tristi. Hotarât lucru, nu le placea. Nici el si nici Hristos. Dar asta nu l-a împiedicat. Si-a facut cruce si a început sa se roage, asa cum facea de ani de zile. Doar ca acum era într-un mormânt, unul pecetluit cu magie straveche, de care se fereau chiar si crestinii. “Nu fug eu de farmecele voastre”, s-a gândit Antonie. “Cine ma poate desparti de dragostea lui Hristos?”
formula as