Sfantul Nicolae, poate unul dintre cei mai mari Sfinti ai ortodoxiei nu a incetat sa faca minuni chiar daca putini romani il mai cauta. Majoritatea il confunda cu Mos Nicolae, batranelul care lasa cadouri si dulciuri in ghetute. Aducearea Moastelor Sfantului Nectarie la Bucuresti a blocat circulatia in zona Patriarhiei si a dat de cap jandarmilor, multi dintre cei prezenti stand chiar si 24 de ore la coada. Uitam insa ca romanii au primit un dar de nepretuit inca de la marele domnitor Mihai Viteazu – Mana dreapta a Sfantului Ierarh Nicolae. 6 decembrie a fost zi de pelerinaj la Sf. Moaste, de la biserica Sf. Gheorghe Nou, insa multi dintre noi au fost aruncati in vartejul cumparaturilor de Sarbatori si nu s-au inghesuit sa isi aduca omagiul.
Rusii il iubesc si il cinstesc, Sfantul Nicolae ascultand rugile lor nu inceteaza sa faca minuni. Cine a citit acatistul Sfantului Nectarie, un Sfant foarte iubit de romani, nu poate sa nu isi aminteasca pasajul – “Precum oarecand marele ierarh Nicolae, carele fusese intemnitat pentru ca l-a palmuit pre ereticul Arie, fost-a mangaiat de Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, asa si tu ai fost mangaiat cand ai fost aruncat intru temnita prigonirilor, iar Sfantul Nicolae aratatu-ti-s-a in vis, spunandu-ti: „Eu te voi inalta sus, sus de tot...”
Poate chiar marele Sfant Nicolae a fost cel ce ne-a trimis in dar si particele din Sfintele Moaste ale Sfantului Nectarie Taumaturgul ? !?
Sfântul Nicolae uimeste si astazi lumea cu faptele sale. A cutreierat pamântul si a iubit copiii în felul sau asezat si blând, batrân etern; Mosul sfânt si fara vârsta. A facut nenumarate minuni si i-a iubit atât de mult pe oameni, încât, chiar si dupa mutarea lui la Cer, le-a adus vindecare de boli grele si i-a pazit cum a putut el mai bine de rautati, de pacat, de mari ispite. Nu întâmplator, dupa moarte, a cerut în visul unor prelati ca moastele lui sa fie scoase din cetatea Mira Lichiei, pentru a cuprinde apoi cele trei zari ale lumii: trupul, la Bari, un brat, în Franta, si alt brat, tocmai la Bucuresti, în sipetul argintat cu pietre scumpe, ce se afla astazi la biserica “Sfântul Gheorghe cel Nou”. Formula As
Sf. Nicolae este sarbatorit de doua ori pe an: la 6/9 Decembrie (in ziua cand a murit sfantul) – zi numita in popor Sf. Nicolae de Iarna si la 9/22 mai, sarbatoare careia in popor i se mai zice – Sf. Nicolae de Vara, iar conform termenilor bisericesti – Aducerea Moastelor Sf. Ierarh Nicolae (din Mira la Bari). Se zice, ca Nicolae facea minuni chiar din primele zile ale vietii sale. Cand s-a maturizat, invia morti, ii ajuta pe sarmani, fapt pentru care a fost canonizat. Dupa moartea parintilor, Nicolae la varsta de 18 ani, a mostenit o avere considerabila, pe care a impartit-o sarmanilor. A plecat apoi la Ierusalim, unde a devenit preot crestin.
Minunile Sfantului Nicolae
Conducandu-si fiul pe front, mama i-a spus: “Kolea, cand iti va fi mai greu, sa-l chemi in ajutor pe Sfantul Nicolae Facatorul de Minuni, si el te va ajuta“.
In timpul unei lupte, fiul ei impreuna cu un prieten au cazut prizonieri. Ziua era calda, zapada se topea, in schimb noaptea, cand au hotarat sa evadeze, au degerat atat de tare, incat nu mai aveau puteri. Kolea si-a amintit cuvintele mamei si a inceput sa se roage Sfantului Nicolae Facatorul de minuni, cerandu-i ajutor.
Tot atunci, doi soldati cu schiuri mergeau pentru o misiune de lupta. Unul voia sa mearga pe de-a dreapta, dar celalalt l-a convins sa faca un ocol. Ei i-au gasit pe cei doi camarazi degerati si i-au salvat. Slava si multumire Sfantului Nicolae Facatorul de minuni.
Roaba lui Dumnezeu Anna, orasul Sankt-Petersburg
Vreau sa va impartasesc bucuria salvarii mele de la moarte de catre Facatorul nostru de minuni, Sfantul Ierarh Nicolae. Aceasta s-a intamplat acum aproape treizeci de ani. Pe atunci eram tanara, fara griji si duceam o viata nu chiar corecta, desi din copilarie purtam cruciulita si mergeam la biserica – ce-i drept, din cand in cand. Locuiam in orasul Toliati. Intr-o zi, impreuna cu inca doi tineri, am plecat sa ne plimbam cu barca pe Marea Kuibasev. La un viraj, barca noastra s-a rasturnat si eu m-am dus la fund.
In cateva fractiuni de secunda, prin fata ochilor mi-a trecut toata viata. Cu groaza m-am gandit la barbatul meu si la mama: ea nu va suporta moartea mea, va muri de inima, iar fiul imi va ramane orfan. Si din toata inima m-am rugat: “Sfinte Nicolae, ajuta-ma!“. Si iata ca am vazut cum venea spre mine un batranel, putin aplecat, sprijinindu-se de un toiag si cu piciorul ma impingea usor in sus. In aceeasi clipa am iesit la suprafata apei, m-am agatat de marginile barcii si astfel am ramas in viata. Barca nu s-a scufundat, deoarece avea perne de aer.
In tinerete, cand am plecat pentru prima data din casa parinteasca, mama m-a binecuvantat cu icoana Sfantului Nicolae. Aceasta iconita este mereu cu mine, o iau in toate calatoriile si sfantul ma ocroteste. In ziua cand am placat sa ma plimb cu barca, iconita nu era la mine.
In primii ani de dupa razboi, Sfantul Nicolae a ajutat-o si pe mama. I s-a intamplat sa calatoreasca odata cu camionul, unde se aflau inghesuiti multi oameni, la un loc cu un cantar mare pentru marfuri. Soferul era beat si conducea cu viteza mare. Soseaua ducea, serpuind, in vale.
Pe oameni i-a cuprins frica. Au inceput sa-i strige soferului sa incetineasca, insa el continua sa conduca cu o viteza si mai mare. Mama a inceput sa se roage cu voce tare Sfantului Nicolae. La o cotitura, cantarul a alunecat spre partea laterala a masinii, rupand-o. Masina s-a rasturnat, iar oamenii au cazut care incotro… Cand si-a revenit, mama a constatat ca se afla pe marginea drumului, intreaga si nevatamata. In jur zaceau ceilalti oameni gemand, iar unul chiar era strivit de cantar… Dintre toti cei care erau in camion, numai mama nu a suferit, pentru ca a cerut ajutorul Sfantului Nicolae.
In viata ni s-au intamplat multe alte minuni. In clipa cand parea ca nu mai exista nicio sansa, ajutorul sfantului nu intarzia sa vina.
Tatiana
O femeie a relatat o intamplare care avusese loc in familia sa cand ea implinise abia sase ani. Mama ei era o femeie foarte credincioasa, dar tatal ei, comunist, se purta cu dusmanie fata de biserica. Mama era nevoita sa tina ascunsa de el, intr-un sifonier, printre haine, icoana Sfantului Nicolae, pe care o primise ca binecuvantare de la mama ei.
Intr-o zi ea a venit de la serviciu si a vrut sa aprinda focul in soba. Lemnele erau deja puse si trebuiau doar aprinse, insa nu reusea nicidecum. Cat n-a incercat – dar lemnele nu luau foc si pace!
Atunci s-a gandit sa le scoata din soba si o data cu ele a scos si icoana sfantului, pe care sotul o gasise in sifonier si hotarase s-o distruga cu mainile sotiei.
“Cine se roaga pentru tine?”
Cand eram mica, in satul nostru venea deseori un capitan de cursa lunga pentru a-si vizita parintii. Istorisirea lui mi-a ramas intiparita in minte toata viata:
“Corabia noastra – povestea el – a iesit in larg, ca de obicei, la pescuit. Marea era linistita, cand deodata a inceput sa bata un vant naprasnic. S-a starnit furtuna. Panzele s-au rupt, corabia nu mai putea fi manevrata si s-a alunecat pe o parte. Valurile mari o aruncau ca pe o cutie de chibrite. Nimeni nu putea sa ne vina in ajutor si cu totii am simtit ca moartea era inevitabila…
Am alergat spre puntea corabiei si, cu mainile ridicate catre cer, cu lacrimi in ochi, am inceput sa ma rog Sfantului Nicolae, cerandu-i ajutor. Cat timp a trecut, nu stiu, insa am observat ca furtuna a inceput sa se potoleasca. ‘Baieti, le-am strigat marinarilor, intindeti panzele!’ ‘Imposibil, a venit raspunsul, este o gaura in cala si apa a inceput sa patrunda in corabie’. Eu insa insistam. In cateva clipe toti trei am intins panzele, desi de obicei nu reuseam sa facem acest lucru nici in zece oameni. Furtuna se potolea. Cand am coborat in cala, am ramas uluiti: un peste mare astupase gaura.
Cu lacrimi in ochi m-au inconjurat marinarii si ma intrebau: ‘Capitane, spune-ne, cine se roaga pentru tine?’ Era in vremurile cand credinta se persecuta. Le-am raspuns: ‘Bunica si mama, dar iata cine ne-a salvat’, si am scos din buzunar portofelul unde pastram iconita Sfantului Nicolae Facatorul de minuni.
Conducerea ne-a rasplatit cu un concediu, iar marinarii m-au rugat sa le cumpar iconite cu Sfantul Nicolae si sa platesc la biserica o slujba de multumire. Toti care erau pe corabie au transmis salutari calduroase bunicii si mamei mele pentru rugaciunea lor”.
L.N.Goncearova, regiunea Volgograd