“Este cineva bolnav între voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica, si de va fi facut pacate, se vor ierta lui. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (Iacov, 5:14-16). Sfântul Apostol Iacov pune o întrebare-cheie la începutul acestui pasaj: “Este cineva bolnav între voi?”
Este clar ca Taina Maslului este considerata ca adresându-se în principal persoanelor bolnave, carora le poate oferi o mângâiere sau o usurare a suferintei. Cu toate acestea, în cursul istoriei liturgice, o alta opinie a început sa se contureze, cel putin în Rasaritul crestin, si anume aceea ca Maslul nu se adreseaza doar persoanelor bolnave, ci poate fi administrat si persoanelor sanatoase. Aceasta opinie însa ramâne una discutabila înca din punctul de vedere al teologilor ortodocsi. Cheia în aceasta directie este reprezentata de scopul “secundar” al Tainei, care consta în iertarea pacatelor. Aceasta iertare a pacatelor, însa, nu reprezinta o înlocuire a Tainei Spovedaniei. Maslul ne iarta pacatele de care nu ne mai amintim si slabeste puterea pe care patimile au dobândit-o asupra noastra din cauza repetarii constante a anumitor acte pacatoase. lumina