Graham zâmbeste larg, ca si cum i-ar fi explicat acelasi lucru fiecarui român cu care a stat de vorba. „Bine, gata, la revedere, du-te în Anglia daca doresti! Facem schimb! Pentru fiecare 10.000 de români care pleaca acolo, voi primiti un englez înapoi. E buna rata de schimb, nu?”. Spune ca românii se plâng degeaba, ca nu pricep ce bogatie au în ograda proprie. „Lasa-i sa se plânga, cine se plânge nu are cap.
Cum sa plângi la o zona bogata ca asta? A, nu am bani, spun unii. De ce îti trebuie bani, daca ai mâncare, ai lemn pentru încalzire sau ca sa ridici o casa? Cine are plângere nu are ochi, lasa-i sa plânga. Sa plângi ca trebuie bani pentru blugi, pentru televizor sau pentru vacanta mai departe, o prostie. Au plâns parintii, strabunicii, despre astea? Nu. Daca intrati acolo în biserica din satul meu, din Idicel, construita în 1881, vedeti ca scrie «lucreaza si roaga-te».”