„Lucrul care îi arde pe toti oamenii este pocainta, pe care o trimite Dumnezeu, ori vrem, ori nu vrem. De aceea este bine ca sa ne pocaim de buna voie, sa nu asteptam sa ne trimita Dumnezeu pocainta prin necazuri de tot felul, caci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt pacatele noastre. Deci, daca patesti necazuri în viata, afla ca ai facut greseli. Necazurile sunt mâna întinsa a milei lui Dumnezeu catre noi”, cuvânta parintele de la Prislop.
“Oamenii trebuie sa se ajute unii pe altii. Nu te ajuti pe tine decât ajutându-i pe ceilalti. Dumnezeu vede cu ce pret cauti binele altora si nu pe al tau. Daca un asemenea om – cu lanturi la mâini si la picioare, obosit si dornic de libertate, ce nu ducea cu sine decât o groaza de pacate – a putut sa o ajute pe femeia aceea, cu atât mai mult noi îi putem ajuta pe cei din jurul nostru. Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea ocazii de a face bine, fiindca binele îl putem face cu siguranta. Si nu e zi, fara sa nu se iveasca un asemenea prilej. Nu trebuie decât sa-l vedem. Nu darui celorlalti dupa cum merita, ci dupa cum au nevoi”. adevarul