Pentru nea Petre si matusa Maria, a merge la biserica si a tine posturile este la fel de firesc ca si respirarea. Chiar si acum, când bolile si necazurile vârstei le îngreuneaza viata, batrânii traiesc în asceza, se roaga, merg la slujbe. Un regret îi încearca totusi: în postul acesta au mai mâncat si untdelemn, câteodata.
“La noi, Pastele nu se sarbatoreste cu petreceri mari. Oamenii sunt saraci de când îi stim. Cine are miel face ciorba, friptura si drob. Cine nu are, taie o gaina. Noi o sa facem anul acesta mâncare de pasare si poate cozonac umplut cu nuca si cacao”, ne spune matusa Maria.
Desi sunt batrâni, casa familiei Bordei straluceste de curatenie. O trecere în casa “de dincolo”, adica în camera în care se intra doar cu oaspetii, ne aduce în fata unui mic altar unde batrânii îngenuncheaza la vreme de necaz sau de bucurie sa se roage. În rest, viata lor se înfasoara pe ghemul zilelor în camaruta cu soba si plita, care serveste, ca în mai toate gospodariile traditionale taranesti de la noi, de bucatarie si dormitor.
Aici, în acest spatiu simplu, tacut si auster, vine El, Hristosul Înviat, sa le aduca acestor sarmani bucurie, taina, lumina si Înviere. Aici îsi trimite si colindatorii, ca pe niste apostoli ai milei, de sarbatoarea Nasterii Sale, apoi, în posturi, pe preotii cu botezul.