Pornind la plimbare pe malul batrânei Dâmbovite, ai toate sansele sa nu zaresti mareata ctitorie a lui Mihai Viteazul, ce sta ascunsa între gigantii de beton, pe strada Sapientiei. Istoria ei transcende cu mult pe cea a cladirilor snoabe ce au împresurat-o. Salvata ca prin minune în 1985, când Ceausescu permite în ultima clipa translarea ei de pe Dealul Uranus, pe o distanta de 289 de metri, Manastirea “Mihai Voda” era odinioara una din cele mai frumoase cetati medievale ale Capitalei.
Bietul lacas s-a pazit singur. Înauntru s-a pastrat o frumoasa icoana a Maicii Domnului, care a ramas ani de zile într-o lada, iar pe lada dormeau oropsitii si aurolacii, care se încalzeau arzând bucati din strane în mijlocul bisericii. “Când am deschis biserica, pictura întreaga era neagra ca smoala. Timp de trei saptamâni am sters si spalat încontinuu ca sa ne putem aseza si am început imediat sa slujesc în biserica, ca oamenii sa poata sti ca sunt aici, sa ma poata cunoaste si astfel sa pot începe lucrul. Încet-încet, am pus schele, am lucrat si am slujit mereu si asa le-am pus pe toate în buna rânduiala”, ne-a mai marturisit parintele. lumina