Una dintre cele mai vechi legede privind blestemul comorilor din Baragan dateaza de la începutul secolului al XX-lea. Prin partea locului se spune ca, undeva dupa al doilea razboi mondial, un taran ar fi gasit, în timp ce ara, un ulcior de fier cu bani de aur, turcesti. Bucuros de norocul care a dat peste el, dar cunoscând legende din batrâni care spuneau ca fiecare comoara are un duh protector, sateanul, pe numele sau Gheorghe Prepelita, a ridicat în sat o fântâna de piatra. Numai ca ofranda sa nu a fost primita de duhul comorii, iar la câteva luni dupa aceea, sotia lui s-a aruncat în fântâna si s-a înecat.
Povestea nu consemneaza niciun motiv pentru care femeia si-ar fi pus capat zilelor, dar nici nu se termina aici. Pentru ca, spun oamenii din zona, la câteva saptamâni dupa moartea ei si ginerele barbatului a avut aceeasi soarta, iar dupa înca un an si fiica lui a murit la aceeasi fântâna, de care si-a agatat streangul în care s-a spânzurat.