În urma cu peste 200 de ani, locul pe care îl ocupa în prezent Bucurestiul era împânzit de lacuri si pârâuri. Dâmbovita, asa cum o stim astazi, si care era alimentata de acestea si-a modificat frecvent cursul si debitul în functie de planurile autoritatilor locale. Etimologia numelui pârâului care lega Balta Icoanei de Dâmbovita, este în fapt un diminutiv. Cel mai probabil „alintul” Bucurestioara sublinia beneficiile de care s-au bucurat la început cei care si-au ridicat gospodariile pe malurile ei.
Din „Istoria Bucurescilor” de G.I. Ionnescu-Gion, document publicat în urma cu doua veacuri, aflam ca înca de atunci pârâul era o necunoscuta pentru bucuresteanul de rând: „[…] azi, nimeni nu-si mai aduce aminte de Bucurescioara, o gârlita care pleca din balta Iconei, trecea prin stravechia mahala a Sapunarilor, prin mahalaua Scaunelor Vechi, prin Pescaria vechia, taia Podul Târgului-de-Afara, lua cam prin strada Radu Calomfirescu, coboria peste Podul Vergului prin valea dinspre Mircea Voda spre Olteni, o cotia la dreapta prin strada Corbului si se varsa în Dâmbovita în mahalaua Popescu, mai sus de Jicnita Domnesca. Documentele din 1609 si din 1681 certifica împreuna cu traditiunea orala esistenta acestei gârlite numita Bucurescioara, atât de iubita de sapunarii, macelarii si pescarii secolelor trecute”. realitatea