Charbel Makhluf s-a nascut in ziua de 8 mai, in satul Bekaa Kafra, Liban, in anul 1828. Ramas orfan de tata, la 3 ani, a trecut sub tutela unchiului din partea tatalui. La 14 ani, deja se retragea intr-o grota din apropierea satului, ca sa se roage ore intregi , astazi se numeste “Grota Sfântului”.
In timp ce celebra sfanta Liturghie in ritul siro-maronit, la 16 decembrie 1898, in momentul ridicarii ostiei consacrate si a potirului cu vin si recitand frumoasa rugaciune euharistica, a fost lovit de apoplexie; transportat in camera lui, a stat opt zile in suferinta si agonie, pana cand, la 24 decembrie, a trecut la cele vesnice.
Incepand de la cateva luni dupa moartea lui, s-au vazut fenomene extraordinare pe mormantul sau. Acesta a fost deschis si trupul a fost gasit neatins, ca viu, si a fost pus intr-un alt sicriu asezat intr-o capela pregatita anume. Datorita faptului ca din trupul sau iesea o sudoare rosiatica, hainele erau schimbate de doua ori pe saptamana. in 1927, dupa ce a fost initiat procesul de beatificare, sicriul a fost pus din nou in pamant. in 1950, in luna februarie, calugarii si credinciosii au vazut ca din zidul mormantului picura un lichid vascos si, presupunand ca era vorba despre o infiltrare de apa, in fata intregii comunitati monastice, a fost redeschis mormantul; sicriul era neatins, trupul era tot ca viu si pastra temperatura trupurilor vii. Superiorul a sters sudoarea rosiatica de pe chipul fericitului Charbel cu un amict si fata a ramas imprimata pe panza.
Tot in 1950, in luna aprilie, autoritatile religioase superioare, impreuna cu o comisie de trei medici cunoscuti, au redeschis sicriul si au stabilit ca lichidul emanat din trup era acelasi cu cel analizat in 1899 si 1927. Afara, multimea implora, prin rugaciuni, vindecarea infirmilor adusi de rude si credinciosi, si intr-adevar au avut loc multe vindecari cu acea ocazie. Din mai multe locuri s-au auzit strigate: “Minune! Minune!” intre cei care erau de fata si cereau harul, erau si necatolici, si necrestini.
Papa Paul al VI-lea l-a beatificat la 5 decembrie 1965, inaintea tuturor parintilor participanti la Conciliul al II-lea din Vatican, si l-a canonizat la 9 octombrie 1977. In 2003, a fost introdus in calendarul roman general.
Ultimii 25 de ani de viata, Sfantul Charbel i-a petrecut in pustnicie. Dupa moartea sa, minunile au inceput sa curga si fenomene inexplicabile au uimit oamenii. Intr-o zi de 1 ianuarie localnicii au fost martorii unui eveniment uimitor – manastirea unde se afla Sfintele Moaste stralucea puternic. Pe munte nu exista electricitate asa ca pelerinii care au vizitat zona au observat fenomenul mai multe luni.
15 aprilie 1899,- politia cautat un criminal si observand stralucirea manastirii au mers acolo. Crezand ca se ascunde acolo, au cerut sa se deschida cripta. S-a descoperit astfel ca locul se umpluse cu apa si numai trupul Sfantului Charbel era neatins. In aceeasi cripta erau si trupurile altor calugari..
Mainile si fata ii erau pline de picaturi de culoare roz, ca si cum ar fi transpirat in somn insa medicii au confirmat ca nu existau semne de viata. Trupul ii era moale, elastic si nu avea semne de deteriorare. A fost imbracat in haine uscate si mutat intr-o camera mica.
Sfantul Charbel a continuat sa “transpire” si calugarii erau nevoiti sa ii schimbe mereu hainele. Unul dintre ei a pus trupul Sfantului sa se “usuce” la soare. Dupa 4 luni au fost nevoiti sa renunte, deoarece fenomenul de “transpiratie” se repeta. Medicii au hotarat sa inlature organele interne pentru a opri “asudarea”, insa chiar si asa fenomenul a continuat. Trupul era incontinuare elastic si nu s-a descompus.
Multi experti studiaza fenomenul, considerand ca este o problema de alimentatie, insa Sfantul Charbel isi impartea mancarea cu ceilalti monahi.
In 1909 trupul lui a fost intr-un sicriu de sticla si a fost expus pana in 1927. Pelerinii veneau in numar mare insa vaticanul nu il recunoscuse ca fiind sfant. Aveau nevoie de mai multe dovezi. Oamenii nu conteneau sa ii multumeasca pentru minunile savarsite, Sfantul Charbel infaptuind multe minuni – orbii incepeau sa vada, bolnavii psihic se vindecau, oamenii paralizati incepeau sa mearga, surzilor le revenea auzul, etc.
Trupul lui a “transpirat” in continuare timp de 17 ani. Nu erau semne de descompunere, pielea mirosea normal, era deschisa la culoare, etc.
In 1927 corpul Sfantului Charbel a fost pus in sicriu de zinc. Cripta era captusita cu lemn, cu pereti dubli si nu exista sursa de apa. S-a observat pe , peretii mormantului un lichid gelatinos de culoare roz. Expertii au facut un calcul – daca Sfantul Charbel a pierdut zilnic cel putin 3 grame de lichid timp de 66 de ani, atunci el a pierdut 34 de kilograme si ar fi trebuit sa fie ca o mumie, ceea ce nu se intamplase.
In 1977 a fost recunoscut oficial ca Sfant. Credinciosi din 95 de tari au trimis scrisori, agrafe de par, fotografii, etc pentru a fi puse langa sicriu si cei in nevoie sa fie vindecati de Sfantul Charbel.
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru
