Erudit, cu vaste cunostinte generale de istorie si geografie, poliglot, miniaturist si portretist, Dionisie se apleaca si asupra domeniilor care nu tineau de formatia sa; face, de exemplu, o diferentiere foarte clara între tipurile de cavalerie si infanterie austriece, cunoscând deci organizarea militara a unei armate moderne. A elaborat pe parcursul timpului peste 30 de condici, Hronograful, si diferite alte lucrari. Lucrarile sale, mai ales Hronograful, abunda în informatii cu caracter istoric, date despre domni, detalii cu privire la înfiintarea de târguri etc. Hronograful cuprinde perioada 1764-1815 si are ca izvoare surse scrise, mai ales în ceea ce priveste istoria europeana, si anume jurnale, gazete, brosuri; dar si informatii obtinute direct de la martori oculari sau din propria experienta, dupa cum singur marturiseste: „câte am auzit de la cei batrâni si câte îmi sunt în stiinta în zilele starii vietii mele”. Dionisie descrie, asadar, evenimente la care a fost martor si foloseste si informatii din diverse documente pe care le-a vazut. Toate stirile prezentate sunt trecute prin filtrul gândirii autorului, care le face o minima analiza critica.
Hronograful lui Dionisie este singurul text, pâna în acest moment, care prezinta fara urma de dubiu ca armele chimice au fost folosite de catre rusi în secolul al XVIII-lea. Chiar daca ar parea rodul unei fantezii prea bogate a unui calugar care se plictisea, descrierea este cât se poate de verosimila. Alte câteva marturii din epoca vin sa întareasca cele scrise de eclesiarh.
Atacul otoman asupra Crimeii, din vara anului 1788, a fost destul de dur, turcii trimitând efective numeroase în peninsula, cauzând pierderi importante trupelor imperiale. Aflati în fata pericolului de a fi spulberati, rusii au cerut ajutor de urgenta de la Petersburg. Ecaterina, dându-si seama de gravitatea situatiei si nevrând sa piarda ultima sa achizitie teritoriala, a poruncit „de au scos secreturile” si le-a trimis cu întaririle în Crimeea. Armatele ruse abia au reusit sa stavileasca iuresul otoman pîna au ajuns si armele chimice. Historia