Întreita cântare Aliluia a devenit în zilele noastre specifica Postului Sfintelor Pasti, însa, potrivit cartilor liturgice, aceasta cântare de lauda a lui Dumnezeu ar trebui folosita si în zilele în care se celebreaza sfinti fara praznuire. La Utrenie, „Dumnezeu este Domnul“ este cântat doar atunci când un praznic are un tropar propriu si sase stihiri la „Doamne strigat-am“ de la Vecernie, iar în celelalte zile ar trebui sa se cânte Aliluia ca în Postul Mare. Dar odata cu completarea ciclului Mineielor, s-au compus canoane si tropare pentru toti sfintii. Astfel, cântarea de la începutul Utreniei, „Dumnezeu este Domnul“, s-a generalizat, iar Aliluia se cânta în cadrul slujbei amintite doar în Postul Mare, deoarece în aceasta perioada sarbatorile sfintilor nu se praznuiesc si, prin urmare, nu se cânta nici troparele lor.
Aliluia se încadreaza astfel în aceasta atmosfera de cainta si strapungere a inimii specifica postului. Însa, prin etimologia sa, Aliluia este o expresie a biruintei si a bucuriei oferita de lumina Învierii Mântuitorului Hristos. Aliluia este o expresie liturgica ebraica de bucurie si de slavire a lui Dumnezeu întâlnita frecvent în psalmi si se traduce prin „Laudati pe Dumnezeu“! Potrivit Sfântului Atanasie, Aliluia înseamna „lauda Dumnezeului nevazut“.Lumina