Frumusetea cântarilor cu care începe perioada Triodului, pregatindu-ne pentru mireasma slujbelor si cântarilor din Postul Mare, constituie un reflex al talentului extraordinar al unor autori liturgici care ne îndeamna, în fiecare an, sa reconsideram atitudinea de indiferenta pe care o aratam în primul rând fata de sufletul nostru si fata de mijloacele pe care Biserica ni le pune la dispozitie pentru dobândirea mântuirii.
“La râul Babilonului…”
O alta cântare, apartinând imnografiei Triodului, este “La râul Babilonului” sau Psalmul 136. Acest psalm este rânduit pentru slujba Utreniei si se cânta în trei duminici la rând, începând cu cea a Fiului Risipitor. Astfel, imediat dupa polieleul obisnuit (Robii Domnului si Marturisiti-va Domnului; Psalmii 134-135), solemn, dar vesel, vom auzi tristul si nostalgicul Psalm 136: “La râul Babilonului, acolo am sezut si am plâns când ne-am adus aminte de Sion”. Tonul trist, tânguitor, reiese din profilul descendent al motivelor muzicale, al strofelor în general. Cu toate acestea, ne uimeste conceperea cântarii în tactul irmologic si mai ales în atmosfera luminoasa, deschisa a glasului III.