De câte ori nu se întâmpla ca, angajati fiind într-o discutie aprinsa cu cineva, sa nu fim de fapt mult mai absorbiti de dialogul nostru interior?! De câte ori nu se întâmpla ca, fiind foarte îndragostiti, implicati în relatia cu partenerul, sa fim de fapt mult mai preocupati de parerea pe care acesta si-o face despre noi, de modul în care acesta vine în întâmpinarea nevoilor noastre sau corespunde criteriilor noastre?! Prinsi fiind, asa cum deseori se întâmpla, în aceste mecanisme de gândire, ceilalti nu sunt parteneri egali în relatie, ci devin simple pretexte. Singura modalitate de a avea o relatie adevarata cu ceilalti semeni este de a avea în primul rând o relatie autentica cu Dumnezeu. Iata de ce se spune, pe buna dreptate, ca în momentul în care Îl punem pe Dumnezeu în centrul existentei noastre, cu cât ne apropiem mai mult de El, cu atât devenim mai apropiati unii de altii.
În relatia de cuplu, daca nu reusim sa iubim partenerul din iubire pentru Dumnezeu, vom ajunge din nefericire sa îl iubim din iubire pentru propria persoana. În aceste conditii este foarte usor ca sentimentele noastre sa devina fluctuante în momentul în care partenerul nu ne mai îndeplineste nevoile, nu ne mai confirma convingerile si valorile.