Presa abunda de sfaturi medicale, “doctorul” Google trateaza pe oricine gratuit, tarabele sunt pline de carti despre tratamente naturiste si jurnalistii ne invata cum sa traim. Ni se spune mereu in ultimul timp ca fumatul, mancatul excesiv, sarea, zaharul, bautura, sucurile cu diversi coloranti, etc dauneaza grav sanatatii. Ne apucam de pascut iarba ? Nu e sanatoasa nici ea, pentru ca poluarea este si in sol. Aer putem manca ? Nu, ca e plin de tot felul de gaze si alte substante chimice. Lasand gluma de o parte sa ne aplecam putin asupra unor cercetatori razleti ce ne sfatuiesc sa nu mai punem la suflet toate intamplarile din viata noastra. Bombardamentul informational nu ne ajuta. Zilnic stirile noastre abunda de evenimente negative. Aceste informatii nu ne dauneaza ? Ne bucuram afland de abuzurile unui parinte asupra propriilor copii ? Animalele schingiuite, infometate, ucise in bataie ne fac nesimtitori ? Aceste relatari nu dauneaza sanatatii ?
Depresia cine o cauzeaza ? Bucuria de zi cu zi sau tristetea ? Traim intr-o permanenta nesiguranta si vinovati sunt carnea de porc, uleiul, tigarile, lipsa de miscare, etc ? Fiecare dintre noi a trait cel putin odata o stare de tristete, care i-a stins luminile sufletului. Daca speranta moare atunci pentru ce mai traiesti ? Lumea se schimba zilnic in jurul nostru si noi trebuie sa mergem odata cu ea. Bine dar de ce trebuie sa hulim mereu trecutul ? Sa luam un exemplu simplu: copacul. Un pom fara radacini poate lupta contra stihiilor vremii ? Care este trecutul unui copac? In ce se sustine ? Radacina este doar un accesoriu in plus ? Trunchiul unui pom ne arata cat e de solid si ce poate sustine in viitor – ramuri, flori, frunze si nu in ultimul rand fructe.
Au fost destui cercetatori care au dovedit cu argumente solide ca si plantele vorbesc, simt, sunt triste, etc. Sunt vii si percep emotiile din jur. Cei ce iubesc florile stiu foarte bine ce frumos se dezvolta o planta daca o tratezi cu dragoste.
Invataturile ortodoxe ne spun sa nu ne legam de viata materiala, de casa, masina, de un om anume, etc. Oare de ce? Nu cumva ramanem ca niste frunze in vant daca acel ceva de care ne atasam dispare ? Nu exista om care sa nu piarda pe cineva drag. Asta insa nu trebuie sa ne opreasca cursul vietii. Nu poate fi o reactie in lant, daca moare un individ sa murim toti ca intr-un joc de domino. Tot din ortodoxie am invatat sa ne spovedim. Cuvantul in sine ne da uneori frisoane daca avem ceva de ascuns. Nu-i usor sa te “spovedesti” parintilor daca iei o nota proasta sau faci vreo boroboata. E greu sa recunosti cand gresesti dar este sanatos pentru linistea ta. Nu poti schimba trecutul dar poti construi viitorul pe o baza solida. Cu totii am auzit ca “minciuna are picioare scurte”. Mai devreme sau mai tarziu adevarul iese la iveala si simtul raspunderii nu te face las ci demn de admirat. Dupa ce iti recunosti o greseala te simti mai linistit, mai bine, te simti liber.
Dar sa revenim la boli. De ce unii se imbolnavesc de cancer si altii nu? De ce unii au vederea agera si altii nu? De ce unii sufera diverse accidente si nu ni se intampla tuturor ? Ce ne diferentiaza de fapt ? Sa nu fim puerili si sa afirmam ca unii sunt mai atenti decat altii, ca unii se protejeaza mai bine, etc si sa luam in calcul si situatiile de hazard. Acolo ne apara Cineva, o mana nestiuta ne indeparteaza de pericole. De ce pe unii ii apara si pe altii nu?
Supararea, ura, furia, frustrarea, cuvintele negative, lipsa sperantei, etc ne induc stari negative. Ne macinam in interior si judecam, condamnam, vrem razbunare, etc. Cu ce ne ajuta ? De ce ne simtim atrasi de oameni care zambesc sincer si ne intind o mana la nevoie ? Ce ii diferentiaza pe ei de noi ? De ce nu putem sa copiem ce este bun intr-un om si sa ii lasam defectele deoparte ? Noi suntem perfecti ? Chiar nu gasim nimic sa ne reprosam ? Trebuie sa mentinem un echilibru si daca nu putem atunci trebuie sa apelam la cei ce ne pot echilibra. Nu ne ajutam cu nimic sa ne reprosam mii de lucruri, dar nici sa ne consideram curati si perfecti.
Daca cei din jurul tau sunt exact asa cum iti doresti nu cumva te vei plictisi ? Ce tie iti place nu este absolut necesar sa ii placa altuia. Daca incepand de maine va fi numai vara vom duce dorul fulgilor de nea, a pomilor in floare, a derdelusului, a coloritului pastelat de toamna, etc.
Cauzele bolilor se gasesc in sufletul nostru. Parintele Arsenie Boca spunea “Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.” Nu putem trai intr-o permanenta noapte sufleteasca, trebuie sa gasim mereu noi parghii, noi vise, noi sperante. Ziua de maine(ca sa nu spun clipa) ne poate rezerva surprize placute chiar daca nu ne asteptam. Daca suntem deschisi unii catre altii si ii tratam pe cei din jur ca pe noi insine, mai devreme sau mai tarziu se vor simti datori sa ne raspunda la fel. Nu blestema trecutul pentru ca iti vei blestema parintii, neamurile, bucuria traita la nasterea ta in aceasta lume, dragostea in care ai fost creat, milioane si miliarde de sentimentele ale celor ce astazi nu mai sunt. Nu iti fie frica de viitor pentru ca soarele rasare conform unor reguli pe care nu le poti controla. Bucura-te de stralucirea lui, traieste rasaritul asa cum fac si florile unei gradini, lasa-l sa isi faca treaba si sa hraneasca lumea cu razele sale.