Tamâia a fost folosita de mii de ani în ritualurile religioase, datorita mirosului deosebit si a proprietatilor de purificare pe care le detine. Arborii care produc rasina sunt pe cale de disparitie si de zeci de ani a fost înlocuita în ritualurile religioase cu carbuni obtinuti pe cale sintetica, îmbibati cu arome toxice.
Tamâia este de fapt rasina unui arbore exotic din specia Boswellia, arbore care creste în Africa si în Orientul Mijlociu. Arborele care da tamâia este înalt de 3-6 metri, cu flori mici, albe, si creste prin crapaturile stâncilor din munti si prin pietrisurile de la bazele colinare din vecinatatea marii. Dupa ce este extrasa din scoarta copacilor, este uscata, iar rasina rezultata este arsa ca tamâie. Mirosul pe care îl emana este total diferit de cel al rasinei de brad, de exemplu, si are proprietati curative. Colectarea se face prin crestarea scoartei copacilor, „lacrimile” arbustului fiind culese dupa doua saptamâni. Seva întarita este pusa la uscat apoi poate fi folosita. Boabele de tamâie de cea mai buna calitate au culoare argintie clara sau cu o usoara tenta de verde. Cea mai accesibila si mai ieftina este cea de culoare galbuie-rosiatica. Prin ardere produce un miros patrunzator de lamâie si mosc. În Oman, tamâia de cea mai buna calitate este pastrata special pentru sultan si este aproape imposibil de scos din tara.
Este folosita nu numai în ritualuri religioase, dar si în medicina si parfumerie, având efect benefic pentru sanatate (astringent, antiinflamator, cicatrizant, expectorant etc). Se crede ca are puterea de a vindeca si cancerul. Tamâia este arsa în ritualurile religioase romano-catolice, în cele crestin-ortodoxe, dar si în ceremoniile arabe.
Obiceiul tamâierii la români a aparut în vremea lui Cuza. Grecii au fost cei care au adus în România rasina sfânta si au inclus-o în ritualuri religioase. Ulterior a devenit nelipsit la anumite slujbe. Tamâierea mormintelor timp de 40 de zile de catre crestini a plecat de la ideea de a empatiza cu decedatul, de a fi alaturi de cel trecut în lumea celor Drepti, spun preotii. Obiceiul a fost încurajat tot mai mult în ultimii ani fiind un mijloc de a face profit.