Conform deciziei Sfântului Sinod, cea mai înalta autoritate în Biserica Ortodoxa Româna, nici pomeniri nu se fac pentru cel incinerat. În mod normal, dupa înhumare, Biserica rânduieste pomenirea individuala a celui decedat la urmatoarele termene: 9 si 40 zile; 3, 6, 9, 12 luni si apoi din an în an pâna la 7 ani. Totodata, cei decedati pot fi pomeniti colectiv la slujbele rânduite pentru pomenirea generala a mortilor, precum mosii sau sâmbetele Postului Mare.
. “Milosteniile folosesc celor ce le dau si le primesc. Dar ele se însotesc de rugaciune pentru a fi folositoare si celui decedat. Cum însa slujba nu exista. . . Nici acatiste sau pomeniri nu se fac pentru cei incinerati din moment ce nu se face nici o slujba pentru acestia”. jurnalul
A fi sau a nu fi incinerat, cum privesc aceasta dilema marile religii ale lumii
Confesiunea catolica:
Decizia de interdictie din 1886 îi priva de mormânt crestin pe cei care doreau sa fie incinerati. Crematiunea, de la decretul Sfântului Scaun din iulie 1963, nu mai este interzisa, sub rezerva ca acest act sa nu fie ales din ratiuni contrare doctrinei crestine si sa nu manifeste o îndoiala în legatura cu credinta în reîncarnare.
Religia continua, totusi, sa privilegieze înmormântarea corpului neînsufletit al defunctului.
Religia mozaica (evreiasca)
În mod traditional, crematiunea este interzisa de iudaism. Evreii refuza incinerarea. Un crematoriu, al carui sediu a fost tinut secret, a existat totusi în Israel între 2005 si 2007, dar el nu a functionat, practic, niciodata, pentru ca un incendiu voluntar provocat de evreii ultraortodocsi l-a scos definitiv din uz.
Religia islamica:
Crematiunea nu este tolerata de Islam, aceasta religie are propriile rânduieli funerare.