La început, as vrea sa ninga. Sa ninga mult, dar stiti, mult mult mult, sa ninga cu fulgi mari si sa fie frig, cât sa-ti înghete nasul, cât sa-ti sufli în palme ca sa le încalzesti, cât sa te superi pe fes, ca îti fuge vesnic de pe urechi si îti ajunge în crestetul capului. As vrea sa ninga câteva zile si câteva nopti, iar fulgii sa îti intre în ochi si, pentru o vreme, sa nu mai vezi altceva decât un cer zbârlit, plin de fapturi mici care tot coboara si coboara spre tine. Apoi, as vrea ca ninsoarea asta sa acopere totul – patura aia proaspata, mare si alba, pe care spiridusii o aseaza peste pamânt si strazi, atunci când nu îi vede nimeni.
Mi-as mai dori o pojghita subtire de gheata, care sa ti se frânga sub talpi, mi-as dori sa port o haina care sa fosneasca, iar zapada sa scârtâie în timp ce eu fosnesc. Mi-as dori sa simt ca trebuie sa le cer iertare spiridusilor, pentru ca las urme în marea lor de alb, mi-as dori sa am stelute pe talpile bocancilor, iar ele sa se întipareasca clar si sa ramâna în zapada pentru multa, foarte multa vreme, cât sa stiu ca am mai trecut pe acolo, cât sa stiu ca aia sunt pasii mei. As mai vrea ca într-o zi sa nu mai ninga, sa treaca un vânt tacut printre brazii uriasi si doar de acolo, ca un miracol încremenit, sa se scuture si sa pluteasca pudra aia fina si aurie din care, atunci când dormi, se nasc cele mai frumoase vise. As mai vrea sa aud niste pasari, stiti, pasarile alea mici, cu burta verde, pe care nu le vezi decât rar, dar care au un fel de a-ti spune ca e liniste si ca e bine. formula as