Oamenii din ziua de azi nu de predicatori au nevoie, ci de oameni care sa le asculte durerea.
A venit o tânara si mi-a spus ca vrea sa vorbim. Si a început sa spuna, sa spuna. Stiti cât mi-a spus? Noua ore neîntrerupt! Si atunci eu eram preot tânar si n-aveam alta treaba, si am stat cu ea noua ore. si, dupa ce am stat cu ea noua ore, mi-a zis:
„Acum am terminat. Ce sa fac?”. Si eu i-am vorbit un singur minut. I-am spus:
„De acum înainte, sa mergi în fiecare Duminica la biserica. Ii în fiecare dimineata sa te rogi. Si sa mergi sa asculti predicile, cuvintele duhovnicesti”.
si cea care mi-a vorbit noua ore, fara ca eu sa-i spun nimic, a plecat de acolo si le-a spus tuturor: „Cel mai bun duhovnic! Cel mai bun duhovnic!”. Dar nu i-am spus nimic. Singurul lucru pe care l-am facut a fost sa am mare rabdare, sa o ascult.
Stiti, oamenii din ziua de azi au mare nevoie sa gaseasca oameni care sa-i asculte. Nu de predicatori au nevoie, ci de oameni care sa le asculte durerea. Si parintele duhovnicesc trebuie sa aiba harisma de a asculta, nu de a vorbi. Vorbim în biserica, tinem predici, dar la spovedanie ascultam, si ne rugam în acelasi timp. Adica îi facem „dus” si aruncam peste el apa rugaciunii si a dragostei.
ÎPS Hierotheos Vlachos – sursa