Eugène Adrien Roland Garros Georges s-a nascut în anul 1888. Pasiunea pentru aviatie s-a manifestat înca de timpuriu, asa ca apropierea de acest domeniu al îndraznetilor s-a facut în 1909, când a început sa zboare pe un avion care aparuse pe piata de numai doi ani, avion numit „Demoiselle“, creatie a altui pionier francez din domeniu, Alberto Santos-Dumont. Denumirea avionului este sugestiva, el fiind un monoplan usor, cu motor de numai 20 de CP, care pentru ochii nostri ar parea mai degraba un aeromodel mai mare. Doar un pilot mai slabut putea zbura cu asa un aparat, dar a fost suficient pentru Garros sa-si înceapa cariera pe care o va încununa prin sacrificiul suprem pe câmpul de lupta al aerului. Licenta de aviator si-a luat-o în anul 1910 si un an mai târziu si-a urcat calificarea, trecând pe un avion din categoria celor „serioase“ ale timpului, modelul Bleriot XI, care era folosit pe atunci în scopuri diverse: transport civil, avion de antrenament si avion militar.
Erau timpurile când aviatia se dezvolta accelerat, iar aviatorii cautau sa doboare recorduri, sa testeze noi limite, sa descopere, sa inoveze. Dupa mii de ani în care zborul fusese doar un vis – multa vreme considerat de neatins -, acum aveau loc întreceri la care aviatorii participau cu entuziasm.
Roland Garros, fire aventuroasa, nu putea sta departe de aceste fenomene, asa încât în cursa europeana din anul 1911 pe ruta Paris – Londra – Paris s-a clasat pe locul al doilea. În luna septembrie a aceluiasi an, Garros a stabilit un nou record mondial de altitudine – 5610 metri. Aceste ispravi doar i-au deschis gustul pentru recorduri si încercari tot mai grele, asa ca peste doi ani, în 1913, a facut primul zbor peste Marea Mediterana, între orasele Frejus, din sudul Frantei si orasul tunisian Bizerte.
Însa frontul Primului Razboi Mondial cerea piloti, asa ca Garros s-a înrolat, pentru a-si servi tara. Aviatorul francez s-a dovedit si un inspirat inventator, contribuind la îmbunatatirea sistemului de tragere de pe avioanele militare. A activat si în cadrul unei escadrile care executa misiuni de recunoastere, si în urma unei defectini tehnice a cazut în teritoriul inamic. A fost luat prizonier si dus într-un lagar, dar a reusit sa scape pe data de 14 februarie 1918 si s-a alaturat din nou armatei franceze. Ridicarea din nou în aer a pilotului Garros, acum deja experimentat, a însemnat si intrarea în rândurile celor care contorizau avioanele inamice doborâte. Chiar daca nu si-a adjudecat titlul de „As“, care se dadea pilotilor cu 5 sau mai multe victorii repurtate în luptele aeriene, Garros s-a apropiat de acestui titlu, având parte de 4 victorii. Însa pe 5 octombrie 1918 Roland Garros a zburat pentru ultima oara, fiind doborât în lupta – se crede ca a fost învins de un as al aerului din armata germana, Hermann Habich -, avionul lui prabusindu-se în apropiere de localitatea Vouziers.
În onoarea aviatorului francez a fost dat numele lui arenei de tenis celebre astazi în întreaga lume si aeroportului international din La Reunion. lumina