Prin anii 1980 o femeie între doua vârste dintr-un sat din Maramures privea cu voiosie la prima zapada a anului. Era sfârsit de noiembrie iar începutul Postului Craciunului precum si instalarea iernii prilejuiau sosirea rând pe rând a barbatilor uitati la munci prin lume.
Atmosfera dintre oameni trada o agitatie generala molipsitoare. Aceasta pulsatie accelerata a vietii parea sa marcheze un fel de limes între domeniul profan si tarâmul sacru, o anticipare voioasa a Sarbatorii Nasterii Domnului care trebuia întâmpinata cu un sentiment de buna rânduiala între oameni si Dumnezeu.
Dupa momentele purificatoare din primele saptamâni de decembrie în care oamenii coborau în mister, venea si Praznicul Nasterii. În ajun de Craciun, copii, feciori si fete, bunici si parinti radiau energia unui moment unic.