În ultima vreme, s-a tot vorbit despre „moartea statului asistential” (wellfare state). Statele au ajuns atât de îndatorate, încât sunt obligate sa cheltuiasca mai putin, nu pentru ca guvernantii n-ar mai vrea sa gestioneze munti de bani, ci pentru ca nimeni nu vrea sa le mai împrumute. Daca statul a fost vreodata orientat catre cetatean, acum se reorienteaza catre sine si acolitii sai.
În Spania au fost taiate salariile cu 5% în 2010 si înghetate în acest an. În Grecia s-au taiat celebrele al 13-lea si al 14-lea salariu si au fost aplicate alte reduceri salariale, au fost crescute taxele, si urmeaza sa mai fie crescute. Portugalia a procedat si ea la fel: salarii mai mici, taxe mai mari.
În loc sa se faca mai mic, statul a intrat în asteptare si asteapta sa vina vremuri mai bune. A ramas în aceasi formula. În loc sa fie dati afara incompetentii si hotii care îl capuseaza, a taiat socialist de la toata lumea. Cum s-ar fi putut stabili cine merita mai mult si cine mai putin?