Citindu-i pe autorii antici, constatam ca existau doua variante de casatorie: aceea care se facea „dupa obiceiuri” se aplica în cazul femeilor care „napastuite din pricina urâteniei lor” îsi cumparau sotul. Tot obicei par a fi si tratativele, lupta sau petitul vaduvelor chiar lânga rugul sotului decedat. A doua varianta este un fel de licitatie la cererea femeii: „…acelea care se disting prin frumusete cer sa fie vândute la mezat…”. Cine organiza aceasta licitatie, adevarat concurs de frumusete în antichitate? Cine alcatuia juriul îndreptatit sa „..stabileasca valoarea lor?” Daca pentru femeile „napastuite” zestrea era preluata de sot, cine încasa plata pentru „frumoase”?
Aug232010