N-a avut stare de când moastele celor trei sfinti au fost asezate pe un piedestal îmbogatit cu flori, candele aprinse si mir izbavitor. A venit în fiecare seara cu gândul sa ajunga la Sfinti, sa se închine si sa îsi puna cele mai arzatoare dorinte. Cozile imense de 3-4 kilometri au dat-o mereu înapoi. Si de fiecare data pleca îngândurata, cu inima strânsa, ca si cum si-ar fi abandonat credinta. “Am avut noroc astazi. Coada a mers repede, s-a înaintat bine. În celelalte zile erau cozile pâna la Marasesti. Enorm de lungi. Trebuia sa stai cam 24 – 25 de ore.
Dar atâta m-am rugat sa ma ajute Domnul si pe mine sa pot sta la coada, ca uite ca am reusit. Am plecat de acasa de pe la 4:30 dimineata si în vreo 2 ore cred ca sunt sus, în vârful Dealului”, spune fericita Alexandra Velcea, dupa vreo 3 ore de asteptare. Are un vas plesnit la cap, inima îi face mari probleme, dar nu astea sunt grijile ei. Fiica sa, studenta acum la Litere, a facut-o sa treaca prin cele mai grele clipe. Vreme buna a fost nevoita sa o vada cum se chinuie macinata de gânduri negre, cum “parca necuratul intrase în ea. Era de nerecunoscut. Dintr-un copil eminent ajunsese sa ma sperie modul în care gândea si actiona. Am mers la maslu, am chemat preoti acasa, m-am rugat neîncetat si vad ca acum lucrurile s-au îmbunatatit”, povesteste femeia care nu a pregetat sa înfrunte si ploi si ninsori si 12 ore de stat în picioare în anii în care a tot mers pe la moaste. jurnalul