La geto-daci sunt atestate ceremoniile religioase, misteriile din cultul lui Zalmoxis, petrecerile zgomotoase ale capeteniilor, unde aveau loc spectacole de divertisment. Ocaziile cele mai frecvente erau la sarbatorile lor, când aveau loc serbari si procesiuni cum sunt: Lupercalia, Feralia, Anthesteriile. Leneele. Serbarile Bendidia, Cotitia sau Orfica se repetau de mai multe ori pe an, fiind preluate mai târziu si de colonistii greci de pe Pontul Stâng.
Alte sarbatori marcau momentele din ciclul agrar, precum rodirea si culesul. Ca urmare, aceste momente au fost ritualizate cu practici, în general, de menire a belsugului, primavara, iar toamna, de sarbatorire a culesului, cum erau dionysiile, la culesul strugurilor.
Anticii credeau ca la solstitiul de iarna se marcheaza trecerea de la anul îmbatrânit calendaristic catre renasterea celui nou, reprezentat de începutul unui timp ce exprima, la rândul lui, înnoirea lumii. Mircea Eliade afirma ca pentru omul societatilor arhaice “lumea se reînnoieste anual” (“Le Sacré et le Profane”, p. 68).
În perioada romana, trecerea aceasta prin poarta solstitiala a devenit mai conturata ceremonial. Ianuarie este luna zeului Ianus, reprezentat cu doua fete, una îndreptata spre trecut, alta spre viitor. El a devenit simbolul anului înnoit. lumina