Si a început sa se roage lui Dumnezeu ca Dumnezeu sa-i trimita fiului o boala… Si, într-adevar, fiul s-a îmbolnavit.
Dupa ce toate sfaturile mamei se dusesera ca apa trecuta prin sita, mama dintr-o data a tacut. Nu i-a mai zis fiului nimic. Si a început sa se roage lui Dumnezeu ca Dumnezeu sa-i trimita fiului o boala. Vei spune: „Aspra mama!” Asculta însa pâna la sfârsit. Chiar mama aceea mi-a povestit. „Am vazut singura”, zice, „ca nimeni de sub cer nu-l poate mântui, afara numai de Dumnezeu, si asta prin ceva suferinte.
De asta m-am si rugat ca Dumnezeu sa-i trimita vreo suferinta grea. Si multa vreme m-am rugat asa. Si, într-adevar, fiul s-a îmbolnavit. A zacut la pat trei luni. Eu i-am slujit. Si ma rugam lui Dumnezeu în fata lui. El credea ca ma rog pentru înzdravenirea lui trupeasca. De fapt, eu ma rugam sa i se însanatoseasca sufletul. Mai bine chiar mort cu trupul decât mort cu sufletul. El a bagat de seama slujirea, dragostea si rugaciunea mea. Si, putin câte putin, s-a înmuiat la inima. doxologia