Carl Sagan sustinea ca uimitoarele cunostinte astronomice ale popoarelor antice nu sunt deloc neasteptate. Astronomii americani au descoperit mica stea Sirius B care se invarte in jurul stelei Sirius A. Desi nu poate fi observata cu ochiul liber, tribul Dogon din Mali cunostea existenta acestei stele de aproape doua milenii. Ei stiau inca din antichitate ca steaua mica si grea necesita 50 de ani pentru a face un tur complet in jurul stelei Sirius A. Radiotelescoapele americane au furnizat informatii care atesta ca Sirius B este unul dintre cele mai grele corpuri ceresti cunoscute. De unde stia tribul Dogon cat de grea este Sirius B?
Sumerienii cunosteau si ei existenta stelei Sirius A pe care o denumisera Ninurta. Egiptenii au alcatuit si ei un calendar pentru o perioada de peste 2.000 de ani iar ciclurile acestui calendar extrem de precis incepeau in singura zi cand rasaritul lui Sirius A putea fi observat de la Memphis – 19 iulie. De ce nu au calculat egiptenii un calendar mai usor observabil folosind ciclul veneratului RA ? Vechi texte si inscriptii egiptene mentioneaza ca “stelele de la Polul Nord nu apun niciodata” sau ca ” zeul RA strabate cerul in corabia sa de milioane de ani”. Desenele rupestre vechi de aprox. 7000 de ani, descoperite pe teritoriul Armeniei, reprezinta pozitiile unor constelatii intregi, precum si calendare precise ale evolutiei solare sau selenare.
Mayasii sunt autorii celebrei ecuatii venusiene ai carei termeni sunt : Tzolkin(ciclul Lunii)= 260 de zile, Anul terestru =365 zile si Anul venusian = 584 zile. Dupa 37.960 de zile, ciclurile celor trei corpuri ceresti se suprapun, iar Popol Vuh sustine ca atunci se va produce din nou intalnirea dintre “zei” si oameni.