“Atunci s-a infaptuit marea minune. In fata mea, mai exact, deasupra capului meu, a aparut un barbat luminos, cu ochi albastri si barba alba, ca in cele mai frumoase icoane. Avea un chip de o blandete si-o frumusete nemaivazute. Era cu totul imbracat in albul acelui nor, inconjurat de ingeri si porumbei. Un parfum nespus de placut imi umplea pieptul si parca de undeva, de departe, auzeam niste armonii divine. Barbatul mi-a pus mana lui calda pe crestet si-apoi mi-a zis cu un glas bland: “Nu te teme, fiica fecioara Marie! Eu sunt Tatal Ceresc Dumnezeu si te-am ales pe tine sa spui oamenilor Cuvantul Meu”. Fetita a ramas asa, in genunchi, vreme de vreo trei ore. Degeaba o strigau si-o intrebau copiii din jur ce-a patit si cu cine vorbeste.
Sep82010