Familia Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu ramâne, peste veacuri, un model exemplar de familie crestina. Casatorit cu Maria, nepoata lui Antonie Voda din Popesti, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Stefan, Radu si Matei, si sapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Balasa si Smaranda. În urma unei atente cautari în filele tomurilor din acele vremuri, am scos la iveala câteva date biografice despre cei 11 urmasi ai Brâncovenilor.
sa cum privesc din fresca curata a tabloului votiv de la Manastirea Hurezi, cu seninatate, strânsi legati unul de altul, învesmântati în haine domnesti, pretioase, ar parea ca viata pamânteasca a membrilor familiei marelui Constantin Brâncoveanu nu a fost încercata de neajunsuri. Totusi, otrava necazurilor nu i-a crutat pe nici unul dintre ei. Fiecare chip este expresia unei cruci asumate pâna la moarte. Informatiile citate mai jos sunt reproduse dupa volumele: „Viata lui Constantin Voda Brâncoveanu“, de Radu Vel Logofat Grecianu; „Starea terilor locuite de români în secolul al XVIII-lea“, de Contele Nicolae Rossetti, 1903.
„Vreau sa mor crestin. Loveste!“
Scena decapitarii voievodului Constantin Brâncoveanu si a celor patru fii ai sai a fost surprinsa de plenipotentiarul venetian la Tarigrad, Andrea Memno, care, în scrisoarea sa catre dogele Venetiei, a redat îndemnul înabusit de credinta al batrânului Brâncoveanu, amenintat cu securea deasupra capului, la porunca sultanului Ahmed: „«Fiii mei! Iata, toate avutiile si tot ce am avut am pierdut; sa nu ne pierdem însa si sufletele! Stati tare si barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos Mântuitorul nostru câte a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit; credeti tare întru aceasta si nu va miscati, nici va clatiti din credinta cea pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta». La aceste cuvinte, Ahmed se facu ca un leu turbat si porunci sa li se taie capetele. Gâdele înfiorator ridica securea si capul marelui vistier Enache Vacarescu se rostogoli pe pamânt. Apoi se începu cu uciderea copiilor. Când gâdele ridica securea la capul feciorului celui mai tânar al domnului, Beizadea Mateias, acesta se îngrozi de spaima; sarmanul copilas, vazând atâta sânge de la fratii lui si de la Vacarescu, se ruga de sultan sa-l ierte, fagaduindu-i ca se va face turc. Însa parintele sau, domnul, al carui cap cazu în urma, înfrunta pe fiul sau si zise: «Mai bine sa mori în legea crestineasca, decât sa te faci pagân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trai câtiva ani mai mult pe pamânt!» Copilasul asculta si ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau sa mor crestin. Loveste!» În urma, ucise si pe Brâncoveanu.“ Lumina