“Patronul Stelei a fost condamnat la doi ani de inchisoare pentru complicitate la abuz in serviciu in forma calificata si continuata in dosarul schimbului de terenuri cu Ministerul Apararii. Judecatorii au contopit pedeapsa cu cea din dosarul sechestrarii de persoane, astfel ca deputatul va fi nevoit sa stea trei ani dupa gratii. Instanta a dispus sa fie scazuta perioada 2 aprilie – 17 aprilie 2009, in care Becali a fost retinut si arestat preventiv pentru faptele din dosarul sechestrarii de persoane.”ziare
Urmarind ieri avalansa de comentarii , declaratii si pareri despre arestarea lui Gigi Becali, am observat o scindare de opinii. In timp ce unii mai vehementi laudau justitia altii considerau ca o astfel de pedeapsa este prea dura.
Cu siguranta toti romanii au auzit de Gigi Becali. Personaj carismatic, plin de substanta, exuberant, nervos, amuzant, etc , Becali nu te poate lasa indiferent. Este un om viu, cum rareori se mai poate vedea in multimea pestrita ce umple micul ecran.
Nu am avut vreo satisfactie la aflarea sentintei, ci am “inghitit” verdictul justitiei. Mi-au revenit brusc in minte secvente din viata lui, indiferent cat de reale sau fabricate au fost. L-am vazut cu ochii mintii desfacand usa masinii Maybach cu levierul, l-am vazut fericit in mijlocul suporterilor de la universitate, l-am vazut facand “baie de multime” la Maglavit, mi-l reamintesc administrand o situatie de urgenta printre nametii de 4 metri, etc. Nu am uitat nici clipele de furie cand reactiile lui impulsive m-au deranjat, chiar daca cumva ii dadeam dreptate in sinea mea.
Sute si mii de politicieni au umplut spatiul micului ecran si putini isi mai amintesc de ei. Aseara Paula Iacob comenta parerea oamenilor simpli despre evenimentul cu Becali si masina furata. Nu este normal sa ne facem dreptate cu pumnul, dar cand justitia doarme ce se poate face ? Omul obisnuit doreste sa i se faca dreptate. Daca un nebun v-ar fura copilul sau o persoana foarte draga, aveti stapanirea de sine sa lasati justitia sa rezolve cazul ? Poate ca da, poate ca nu, depinde de viteza de reactie a organelor in drept.
Sunt multi oameni de bine care fac donatii, care pun umarul si ajuta in situatii limita si care nu doresc sa iasa in fata. Nu se stie nimic despre ei, sunt protejati de anonimat si sunt de admirat. Romanii au totusi nevoie si de modele. Au nevoie sa vada cum unul pune mana pe lopata sa dea zapada, ii trebuie un impuls sa ia o galeata si sa ajute la stingerea unui incendiu, etc.
Poate ca nu este locul aici, dar imi amintesc o intamplare petrecuta iarna trecuta – Putini locatari mai ies la dat zapada. Intr-o zi cand viforul se potolise un vecin a iesit inarmat cu o lopata si un tarnacop sa curete o alee de langa bloc. La inceput era singur si se straduia din rasputeri sa crape stratul gros de gheata. Vecinii treceau oarecum nepasatori pana cand o femeie si-a oferit ajutorul. Din mandrie sau nu, a mai venit un altul cu o cazma, apoi unul cu o lopata si in final s-au adunat vreo 15 oameni.
Am inteles atunci cat de importanta este puterea exemplului. Avem nevoie de cineva care sa porneasca si apoi ne incolonam.
Cu multi ani in urma ma uitam la poetul Ioan Alexandru, care flutura Crucea in Parlamentul Romaniei. Cumva ma deranja comportamentul lui. Chiar daca Gigi Becali exagereaza deseori in privinta religiei, datorita lui, multi si-au facut curaj sa vorbeasca, sa discute, sa spuna ce gandesc in legatura cu acest subiect. Anii de restrictii comuniste nu se sterg usor, adanc in fiecare suflet a ramas o teama cat de mica.
Cineva spunea ieri intr-un talk show ca oamenii sunt mai putin sensibili la condamnari ce au ca subiect tranzactii de terenuri, fraude de tot felul, etc. Emotional sunt cu mult mai atinsi de accidente cu victime, crime, etc … in care justitia a dat condamnari cu suspendare sau.. deloc.
Personal in cazul lui Gigi Becali as fi dat un verdict dur insa diferit – as fi calculat valoarea “tunului imobiliar” si il puneam sa plateasca de 3-4.. n ori. As fi adus bani la buget si cred ca le-ar fi fost invatatura de minte multora. Nu imi este frica sa merg pe strada cu un Gigi Becali liber si nu ma astept sa dea cu masina peste mine pe trecerea de pietoni. Nu cred ca umbla inarmat cu un topor si cu siguranta nu are o mitraliera in buzunar.
Cred ca in astfel de cazuri justitia ar trebui sa fie diferita, sa ia alte masuri caci Becali nu este un pericol public. Cred ca incarcerarea este pentru astfel de cazuri.
Parerea mea oricum nu conteaza, insa daca pana acum nu am simtit nevoia sa ma “aliez” cu Becali, cel putin de acum incolo voi avea grija sa spun “Dumnezeu sa il ajute.”