Angelica sau „iarba celor sapte îngeri“ a fost cultivata în gradinile manastirilor înca din Evul Mediu, fiind recomandata pentru proprietatile sale medicinale si condimentare si pentru aroma deosebit de placuta, cu gust dulce-amarui.
În scopuri medicinale se folosesc radacinile, tulpinile, frunzele si semintele plantei. Rizomii cu radacini se recolteaza dupa anul II de cultura, în lunile august-octombrie sau la începutul primaverii (martie-mai). Dupa uscare la soare sau în camere putin încalzite (sub 400C), radacinile capata un miros aromat, caracteristic si gust amar-aromat, usor picant.
Frunzele si tulpinile se recolteaza în iunie-iulie, iar semintele în iulie. La recoltare, planta nu va fi atinsa cu mâna umeda, deoarece sucul sau este iritant asupra pielii si a mucoaselor sensibile, ca urmare a prezentei furano-cumarinelor. Poate declansa unele fotodermatoze prin fotosensibilizarea dermei expuse îndelung la radiatiile solare.
Pentru bolile aparatului respirator au efecte în astm bronsic, bronsite cronice, epidemii de gripa, tuse, febra, tuberculoza, fortificarea bronhiilor, sinuzita. lumina
